Oracolul şi brichetarul

Meciurile fără spectatori au ajuns regulă, nu excepţie. Mitică îşi freacă mîinile, cică a eradicat violenţa

O propunere care ar mulţumi pe toată lumea. Şi pe cei care ar pleca, şi pe cei care ar rămîne. Mitică Dragomir şi Alexandru […]

Meciurile fără spectatori au ajuns regulă, nu excepţie. Mitică îşi freacă mîinile, cică a eradicat violenţa

O propunere care ar mulţumi pe toată lumea. Şi pe cei care ar pleca, şi pe cei care ar rămîne. Mitică Dragomir şi Alexandru Deaconu merită o bursă în Coreea de Nord. Să meargă şi să rămînă acolo cît mai mult timp. Eventual pînă la dispariţia lui Kim Jong Il şi a sosiei sosiilor lui. Oracolul de la Ligă şi arbitrul-brichetă sînt doi buni români, care s-ar acomoda perfect în acel spaţiu al libertăţii organizate, unde oamenii muncesc pe rupte pentru o supă de scoarţă de copac şi petrec responsabil serile sfîrşitului de săptămînă, tropăind încolonaţi spre stadion.

Acolo, în Ţara Dimineţilor Liniştite şi a Apusurilor Incerte şi-ar putea satisface toate fanteziile Mitică şi Alexandru. Acolo unde prezenţa la meci e parte a petrecerii planificate şi în colectiv a timpului liber, şeful LPF ar avea garanţia că nimeni şi nimic nu va mai tulbura liniştea arenelor. Cetăţeni raşi, tunşi şi frezaţi, cu burta goală, dar cu capul plin de ideologie ciuce umplu pînă la refuz tribunele şi aplaudă frenetic realizările tehnico-tactice ale echipelor, indiferent de culorile acestora. Acolo, ultraşi sînt cei care se ridică în picioare la fazele fierbinţi. Deaconu n-ar avea nici el motive plictiseală. Pasiunea lui pentru brichete va suferi o metamorfoză minunată. Din colecţionar, el se va transforma în manufacturier. Cu privirea călăuzitoare a tovarăşului Kim Ir Sen deasupra capului, el le va face, nu le va mai strînge. Cu mînuţele alea delicate ale lui.

Precizare. Nu ne-am trezit dintr-o dată avocaţii huliganilor. N-am uitat luptele de stradă, lanţurile, boxurile. Pe Tweety şi pe alţi viteji rupători de scaune.

Doar că măsurile împotriva violenţei pe stadioane încep să miroasă a stare de carantină pentru fotbalul nostru. Dacă e aşa cum se aude, şi se aude din ce în ce mai explicit, derbyurile Steaua-Urziceni şi Steaua-Dinamo ar urma să se dispute fără spectatori pe stadionul din Ghencea. Partea interesantă de-abia acum urmează. Probabila suspendare pe care o va suferi Steaua nu-i deranjează în primul rînd pe oficialii Stelei!? Care ar scăpa de presiunea publicului. În special de înjurăturile pe adresa patronului. De partea cealaltă, oaspeţii nu pot invoca nici ei motive serioase de protest. Cine nu vrea să scape de forţa unei galerii cum e aceea a Stelei?

Poate televiziunile care au plătit bani buni pentru drepturile TV. Bani pe care cluburile îi iau cu două mîini. Ba cu trei, uitasem de nea Mitică. Bani ca să ce? Ca să transmită nişte meciuri triste, cu peisajul deprimant al tribunelor goale populate de cîţiva oficiali ai Ligii. Cu Mitică în lojă lîngă Gigi. Doi creştini care au scăpat de păgînii din tribună.