O figură frumoasă

Atât a reuşit România în faţa Franţei la handbal. Este absurd totuşi să ne dorim mai mult într-un viitor palpabil?

marți, 30 octombrie 2018, 11:38

Nu o mai luăm de la capăt că a fost odată ca niciodată. Chiar a fost, dar să ne amintim mereu că am fost campioni mondial de 4 ori, iar acum am ajuns undeva în a 3-a grupă mondială valorică, nu doar că nu ne ajută. Ne face rău. Şi doare. Vorbim despre handbal. Despre handbalul băieţilor, despre naţionala României.

Traseul clişeelor
Prilejul a fost meciul de la Cluj, cu Franţa. Întâlnire care conta pentru preliminariile Campionatului European 2020. Previzibil, ai noştri au pierdut în faţa campioanei mondiale en titre la 10 goluri diferenţă. Cei care am urmărit partida am rămas cu impresia că România a făcut o figură frumoasă în faţa hextuplilor deţinători ai coroanei handbalului. Aşa se spune pe traseul clişeelor, o figură frumoasă. Şi se mai spune „şi-au vândut scump pielea”. Ceea ce nu este cazul.

Cum să uiţi?
Problema este că astăzi doar atât mai putem produce în handbalul masculin. Figuri frumoase, piei vândute scump, căzături de pe cai înaripaţi. Totuşi, să conduci Franţa cu 4-0 timp de mai bine de 10 minute nu-i de colea, ne vor replica unii mai optimişti. Să faci spectacol pe final de meci cu vreo 4 goluri înscrise consecutiv în poarta Franţei, cu aeriene, cu pase rapide, ingenioase, toate astea pot anunţa revirimentul. Renaşterea unui sport ai cărui stăpâni şi maeştri am fost pe vremea lui Gruia, Penu, Gaţu, Birtalan, Oţelea. Că tot ziceam să nu mai cădem în groapa nostalgiei. Cum să uiţi, cum să nu compari, cum să nu te revolţi? Mai ales dacă ai fost contemporan, chiar copil fiind, cu timpurile acelea.

Bujor contra Richardson
Întâlnirea cu Franţa a fost a doua partidă disputată de România în grupa preliminară pentru Euro 2020. Franţa antrenată de Didier Dinart, glorie a Les Bleus din trecutul nu foarte îndepărtat, nu a venit la Cluj montată să dea cu noi de pământ. De unde şi impresia că ai noştri, alde Bujor, Szasz, Fotache nu sunt chiar atât de departe de jucători precum Remili, Caucheteaux sau Melvyn Richardson (fiul legendarului Jackson Richardson). Probabil că trebuie să facem o medie între comportarea onorabilă din meciul de la Cluj şi cea din Portugalia (unde elevii noului selecţioner Manuel Montoya au pierdut ruşinos, 13-21) pentru o imagine cât de cât corectă a potenţialului actual al naţionalei României.

Montoya acum. Nu pilotul!
Nu este greşit că federaţia încearcă reconstrucţia naţionalei aducând antrenori străini. Ei pot fi motoarele înnoirii în măsura în care întrecerea internă ar alimenta. Observăm că preşedintele Alexandru Dedu, el însuşi cu o carieră la Barcelona în spate, merge pe ideea şcolii spaniole. Ceea ce nu este neapărat rău. Rău este că după experimentul nereuşit cu Xavier Pascual, un tehnician cu nume mare care a eşuat în tentativa de calificare la Mondialul din 2019, la cârma naţionalei române a fost numit un conaţional al acestuia fără un trecut profesional strălucitor. Manuel Montoya, fost secund la naţionalele Spaniei şi Qatarului, nu înseamnă o recomandare nemaipomenită. Ne vom lămuri în formidabila dublă cu Lituania şi în meciul de acasă contra Portugaliei.

De ce nu şi cu francezi?
Ciudat sau poate în ciudă, continuăm să ignorăm filonul francez, crescut, dezvoltat şi înflorit tocmai din tulpina originară a handbalului românesc. Asta dacă nu punem la socoteală apariţia meteorică a lui Christian Gaudin, care în 2014 a stat pe bancă la două meciuri cu Suedia. Sigur, nu o să vină francezii să ne salveze handbalul în câteva zile. Să ne înveţe handbalul pe care l-am uitat noi între timp şi pe care ei l-au reinventat. Este o formă de ignoranţă (fudulie?) care ne costă. Decontul, groapa de nostalgie în care tot cădem. Până când vom uita şi noi ce am fost şi de unde venim.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

alt sorin (65 comentarii) • 30 octombrie 2018, 12:05

Ma tem ca ignoranta de care pomeniti la final nu se refera neaparat la geografia care sta la baza alegerii antrenorului echipei nationale. Ceea ce se ignora este mult mai dramatic - calitatea bazei de selectie . Asta este marea problema a handbalului (si a fotbalului dealtfel) - faptul ca nu avem antrenori care sa aduca copii la handbal si care sa-i invete CORECT abc-acestui sport si al performantei in sport. Ne lipsesc dupa aceea antrenorii care sa promoveze acesti tineri jucatori si care sa-i educe pentru marea performanta. Putinii antrenori capabili aleg de cele mai multe ori varianta "sigura" - jucatorii straini . La acest mod putem sa facem o combinatie intre primii cinci antrenori din lume si ne vom gasi in aceeasi situatie ingrata - nu au din ce sa faca bici. Cat despre plesnit...

Toader (116 comentarii) • 30 octombrie 2018, 12:20

Dar jucătorii din anii 80-90, ce ar putea antrena, de ce nu sînt buni? Nu demult m-am întîlnit cu unul dintre aceștia ce a zis că el nu mai calcă pe la sală. Faptul că „federaţia încearcă reconstrucţia naţionalei aducând antrenori străini” nu numai că este greșit dar este o palmă dată acelor nenumărați jucători. Acu cîțiva ani n-am avut ce face de-am intrat odată în sala unde se antrena o echipă de hanbal feminin din prima divizie. Dacă n-ar fi fost trist m-ar fi pufnit rîsul la ce fel de exerciții moderne făceau. Cînd m-am lăsat de sport, nu handabl, tocmai apărea strecingul și cîți carbohidrați să bagi în tine înainte de meci. Bine că n-am prins timpurile ăstea.

marcantonio (1 comentarii) • 30 octombrie 2018, 14:47

frantafrica e o echipa destul de buna...

Scufițu Roșu (4 comentarii) • 30 octombrie 2018, 20:05

Dacă era să mizăm (doar) pe o „figură frumoasă”, mai bine, chemam echipa de gimnastică. Măcar, lumea s-ar fi delectat cu tsukahara întinsă / triplu echer (cu șurub) / flic-flac /... !

Cosmo (70 comentarii) • 30 octombrie 2018, 21:25

Problema nu este la vârf, ci la baza. Fizicul, infrastructura, metodologia, etc. Dacă tarile vestice luau in serios handbalul de acum 50 și ceva de ani, nu mai eram noi campioni mondiali nici atunci. Și probabil, traseul handbalului romanesc nu e mai jenant decât cel al presei sportive. :)

constantin (241 comentarii) • 30 octombrie 2018, 21:27

Nu-i nicio ruşine să apelăm la antrenori străini pentru a ne reinventa. Aş spune chiar că ar trebui să preferăm antrenorii francezi. Nici ei nu s-au ruşinat atunci când au apelat la antrenorii români pentru a face saltul spre handbalul mare. Dar sunt lucruri pe care antrenorii străini nu le pot face, iar noi suntem dezinteresaţi. Mă refer la copiii de la ţară, acei copii pe care nu-i vede nimeni, iar părinţii nu îi iau de mână să-i ducă la nu ştiu ce club. Nici n-ar şti unde să meargă... Vorbim despre 50% din potenţialul sportiv al României. Şi nu este vorba doar despre handbal. Gândiţi-vă la faptul că Hagi a stat la internat, viaţă de cazarmă, am stat, şi aşa a ajuns fotbalistul pe care îl ştim. Dar pentru a ajunge acolo a fost necesar ca cineva să-l descopere şi să-i ofere o şansă în viaţă. Câţi copii de la ţară mai primesc astăzi şansa pe care a primit-o Hagi? Doar copiii de la Academia Hagi... Şi cred că primesc mai mult decât a primit copilul Hagi. Nu cred că părinţii copiilor de la academia lui plătesc ceva. Câte internate mai există în România? Câte pentru sportivi? Nu este normal ca doar copiii de la oraş să aibă şanse de a practica sportul de performanţă. Iar dacă lucrurile rămân aşa, atunci baza de selecţie se reduce la jumătate. Este adevărat că în ultimul timp se dezvoltă cluburile municipale ( CSM, SCM), blamate de unii, dar nu în toată ţara. Am citit undeva că, la un moment dat, armata americană a constat faptul că media de înălţime a recruţilor este din ce în ce mai mică şi atunci s-a luat decizia ca ţara să fie împânzită cu baze sportive gratuite. Au crescut media de înălţime a naţiei, dar şi performanţele sportive naţionale. Nu s-a gândit nimeni să înfiereze faptul că se consumă bani publici. Şi s-au consumat cu folos. În concluzie, este bine să aducem antrenori străini la handbal, dar fără baze sportive gratuite, profesori de sport cointeresaţi şi căutători de talente autohtoni, nu cred că vom reuşi prea multe. A, şi să terminăm cu concepţia păguboasă cum că suntem o naţie talentată şi aşa rezolvăm lucrurile. În lumea de astăzi, talentul fără muncă nu valorează prea mult. Dacă nu vom schimba ceva, atunci vom ajunge în situaţia în care doar copiii de oraş cu părinţi bogaţi vor face sport de performanţă. PS Le Monde: Romania, cel mai mare producator de porumb de pe continent. Da, am depăşit Franţa! La porumb... Acum 20 de ani, aşa ceva era de neconceput, dar în ultimii 20 de ani s-a investit mult în agricultură şi au apărut rezultatele. În sport, tot asta este reţeta succesului.

FG1973 (22 comentarii) • 31 octombrie 2018, 1:09

Articol slabut. De la un jurnalist sportiv am alte pretentii. Asa ceva poate scrie orice chibit submediocru care se uita la handbal din cand in cand, fara sa inteleaga fenomenul, fara sa isi bata capul prea mult... se uita, ii place sau nu ii place, dar cam atat. Au zis deja bine unii mai sus. Priblema e la baza. Aria de selectie. Din ce in ce mai mica. Cateva mii, cu juniori si fete cu tot. Natiunile mari au cateva sute de mii. Si aici deja ne putem opri. Nici nu mai are rost sa discutam mai departe. Despre Academii, staffuri, o armata intreaga care se ocupa de orice detaliu, despre strategii pe termen mediu si lung, coordonare perfecta intre toate loturile nationale, implementarea unui stil comun, ceea ce Pasqui a inceput la baieti, dar la fete Amariei si Tadici ( neinspirate decizii) nu au avut nici un chef sa colaboreze cu Martin. Si ar mai fi multe de spus. Dar mai bine sa isi faca domnul jurnalist spirtiv temele si sa nu ne mai vina cu compuneri de scoala primara, scrise pe genunchi, in graba. Omul habar nu are despre fenomen.

maistor kokir (76 comentarii) • 31 octombrie 2018, 1:14

Matale zici sa uitam de trecut, dar tot matale nu poti sa nu amintesti de handbalul romanesc de pe vremea lui gatzu sau otelea. Hai sa fim seriosi, eram buni la handbal candva, doar ca handbalul de pe vremea acea semana cu handbalul jucat in curtea scolii intre echipele a 2 licee din acelasi oras. S-o spunem clar era un handball groaznic de plictisitor si de lent, total nespectaculos.

Toader (116 comentarii) • 31 octombrie 2018, 9:45

@ constantin, la porumb am fost în primii 10 producători mondiali încă de dinainte de 1990. La grâu în primii 20. Oricum producția agricolă, din ceea ce se vede cultivat nu din statistici, trebuie să fie mult mai mică decît pînă-n 1989. Revenind la porumb, degeaba-i recolta bogată dacă-i modificat genetic. De la cine cumpăr lapte zice că vaca dă mai puțin lapte dacă-i dai o găleată de făina din porumb modiciat genetic decît dacă-i dai o găleată de făină de porumb-porumb. Dacă mai pui la socoată costurile de întreținere a unei culturi de porumb modificat genetic se iese în pierdere.

Toader (116 comentarii) • 31 octombrie 2018, 9:59

După unii - mai împrăștiați băieți, mai împrăștiați - n-am fost buni nici cînd măturam cu restul lumii pe jos. Nu tot ce-i nou e mai bun decît ce a fost înainte. Jocul de azi e avîntat însă fără cap, alandala, vorba aia, se agită precum un ()oi într-o căldare. Azi oricine merge 2-3 zile la sală e mai umflat la mușchi decît unul ce făcea sport o viață-ntreagă cînd nu erau hapuri și alte porcării. Chiar poza de la căpătîiul articolului o arată. Atîția icsoși adunați laolaltă rar vezi. Franța arată la fel.