Codul lui Da Tamaş

Dinamoviştii şi-au impus o conduită extrasportivă. Rămîne să o aplice şi în teren

Păcătosul Gabi Tamaş nu va ajunge personaj biblic, ca Maria Magdalena. O dată pentru că nu este atît de păcătos – el nu-şi vinde trupul, doar mai […]

Dinamoviştii şi-au impus o conduită extrasportivă. Rămîne să o aplice şi în teren

Păcătosul Gabi Tamaş nu va ajunge personaj biblic, ca Maria Magdalena. O dată pentru că nu este atît de păcătos – el nu-şi vinde trupul, doar mai pierdea nişte nopţi -, în al doilea rînd nu intrarea în Cartea Cărţilor este scopul codului etic pe care căpitanul Tamaş şi coechipierii şi l-au impus. Ori care le-a fost sugerat, aproape că nu mai are nici o importanţă. Contează dacă subiecţii cred sincer în efectul terapeutic al acestor norme. Să plecăm de la prezumţia de bune intenţii.

Povestea e simplă. După dezastrul din finalul sezonului, căruia i s-au adăugat zorzoanele unor rezultate hilare din turneul francez, liderii echipei, mai exact cei patru căpitani, au hotărît să facă ceva. Dincolo de lucrul la antrenamente, de prestaţiile în jocuri oficiale sau amicale. La viaţa din spatele arenei, acolo trebuie umblat, au înţeles ei. Destul de tîrziu, după crize de personalitate, după ce au interpretat rolul victimelor sistemului ori ale geniilor persecutate. Acum însă au priceput că e nevoie de o schimbare în atitudine. Şi au stabilit o listă de norme de conduită extrasportivă.

Nu vă pierdeţi răbdarea, fiindcă nu admirăm firescul. Dar sînt momente în care ieşirea din criză poate fi dată tocmai de acceptarea banalului cotidian. Tamaş şi compania nu-şi propun să intre în rîndul călugărilor franciscani prin aceste măsuri. A nu bîntui prin cluburi după miezul nopţii cu 3 zile înaintea unui meci, a mai mînca şi în familie în loc de a colinda toată ziulica prin restaurantele Bucureştiului nu înseamnă că te sacrifici pe altarul Zeului Fotbal. Dar e un pas prin care te poţi apropia de el. A instaura respectul şi camaraderia între coechipieri, a ieşi în grup în oraş măcar o dată pe lună, a delega oamenii importanţi să ţină legătura cu patronatul, toate acestea nu sînt descoperiri de ultimă oră ale sociologiei. Doar că la Dinamo trebuie pavat drumul bunelor intenţii şi cu altceva decît cu declaraţii.

Întîia probă a viabilităţii Codului Etic sînt cele două zile libere pe care dinamoviştii le-au primit din partea lui Dario Bonetti la întoarcerea în ţară, după amicalul contra lui Porto. Am fi ipocriţi dacă am zice că ne aşteptăm ca Torje şi gaşca de sunet şi lumină să fie găsită la cofetărie sorbind cu paiul dintr-o citronadă. N-am fi scandalizaţi nici dacă am auzi că s-a reînnodat firul chefurilor legendare. Ar fi senzaţia lui deja vu.

De fapt, nu ne aşteptăm la nimic special. Ba nu, aşteptăm să fie respectat alt cod. Acela al meseriei de fotbalist. Iar dacă reuşeşti asta, suporterii te salută ei pe tine, nu invers. Şi poţi să te pregăteşti de Champions League fără să te acoperi de ridicol.