Ce se întâmplă cu Simona?
Cineva greşeşte sau ceva este greşit în pregătirea numărului 1 mondial. Sau şi-a pierdut ea dorinţa de a câştiga cu orice preţ?
Dacă te întrebi ce se întâmplă cu Simona Halep eşti negativist. Ce mai vreţi, dom’le, de la fata asta? Într-un an în care a câştigat la Roland Garros, a făcut finală la Melbourne şi și-a consolidat poziţia de lider mondial, voi vă întrebaţi ce e cu Simona? Ce să fie, este şi ea om. Mai şi pierde. Nu este robot să câştige mereu. Iar ea spre deosebire de adversare este oricum cea mai constantă. De de-par-te!
Sportivă, nu pleziristă
Şi, ce să zici, apărătorii ei au dreptate. Nu au atunci când interzic îndoielile, întrebările. Tocmai simpatia pe care i-o purtăm şi noi, ceilalţi, ne face să ne întrebăm. De ce aceste prăbuşiri cum s-a întâmplat la meciul cu slovaca Dominika Cibulkova? 0-6, 5-7. 8 gameuri de absenţă totală. De chin. De unde aceste suferinţe fizice? Reale, fiindcă ştim că Simona nu este o trişoare. Cum să vii după o lună de pauză, binemeritată, şi să acuzi probleme musculare, ale articulaţiilor? Un sportiv de mare performanţă are un regim de viaţă ordonat, beneficiază de monitorizare medicală permanentă. El nu este un plezirist care merge duminica să joace un tenis şi se trezeşte dimineaţa că îl dor şalele.
Pauzele lungi şi dese, cheia înfrângerilor!?
Din 27 august, de la înfrângerea în faţa Kaiei Kanepi din primul tur la US Open, până pe 25 septembrie, la întâlnirea de la Wuhan cu Cibulkova, au trecut 29 de zile. Zile de odihnă, de relaxare mentală, dar şi de antrenamente. O perioadă când organismul se fortifică şi creierul se eliberează de stres. Martina Navratilova şi Boris Becker atrăgeau atenţia după Wimbledon, altă experienţă scurtă pentru Simona, că pauzele prea lungi au efect invers celui scontat. Te decuplează. Iar atunci fusese o întrerupere de 3 săptămâni!
Teoria borcanului
Sunt întrebări la care nu vom primi răspuns. Ar fi o naivitate să crezi că va veni cineva din staff-ul Simonei, antrenorul, fizioterapeutul sau managerul, doamna Ruzici, şi ne va spune: „Măi copii, lucrurile stau în felul următor. Organismul ei este mai solicitat, ea este mai mică decât celelalte, aleargă mai mult, se uzează mai tare. Iar ea, spre deosebire de colegele de întrecere, se hrăneşte natural, nu bagă lingura în borcanul minune”. Ideea asta cu borcanul mărturisesc că mi-a oferit-o un coleg cu ceva experienţă pe teritoriul medicinei sportive paralele. Asta ca să folosim un eufemism.
Ceva este greşit sau cineva greşeşte în pregătirea Simonei. Iar acel cineva nu este ea. Sigur, mai există un scenariu posibil. Simona să îşi fi pierdut ceva din dorinţa aceea aprigă de a câştiga. Oricând, oriunde, cu oricine. Asta ar fi o problemă mare de tot.
Şi sigur că noi despicăm firul în patru, ce să facem altceva?