Toba de tinichea

Personajele din fotbalul românesc fac din nou scut în faţa răului. Acum vînd indulgenţe ciripitorilor

Gunther Grass este autorul romanului „Toba de tinichea” şi a cîştigat Premiul Nobel pentru literatură în 1999. Gunther Grass a fost indignat atunci cînd s-a […]

Personajele din fotbalul românesc fac din nou scut în faţa răului. Acum vînd indulgenţe ciripitorilor

Gunther Grass este autorul romanului „Toba de tinichea” şi a cîştigat Premiul Nobel pentru literatură în 1999. Gunther Grass a fost indignat atunci cînd s-a dezvăluit că la 17 ani s-a înrolat în trupele Waffen SS. Indignat şi nelămurit. Herr Gunther pretinde că a semnat ceva nu foarte precis, prin care se angaja să apere interesul naţional. La vremea respectivă, interesul naţional al majorităţii covîrşitoare a germanilor coincidea cu acela al Partidului Naţional Socialist al lui taica Adolf. Gunther Grass s-a arătat mîhnit, fiindcă, zice el, nu a făcut rău nimănui.

Gică Popescu este fostul căpitan al naţionalei României şi al Barcelonei. A cîştigat în carieră mai multe trofee decît Gunther Grass. Cam la aceeaşi vîrstă cu a marelui scriitor german, Gică s-a înrolat şi el într-o armată. Una invizibilă, dar foarte puternică. Una care controla gîndurile cetăţenilor. În documentul acela din alt secol, Popescu zis şi Petrescu se angaja şi el să apere interesul naţional fără să facă rău cuiva. Acum, cînd s-a aflat că făcea literatură de vestiar, Gică Popescu e revoltat şi trist. La fel ca Gunther.

Doru din Strehaia, adică Rodion Cămătaru. Pişta, cu voia dumneavoastră Loţi Boloni. Chiulangiul de Loţi care se făcea că uită să dea raportul tovarăşilor de la Secu. Vor mai apărea şi alţii. Nici unul nu va recunoaşte. Toţi se vor apăra spunînd că dacă, prin absurd, dar prin absurd, înţelegeţi, ei ar fi semnat ceva şi ar fi scris ceva despre colegii şi antrenorii lor, ar fi scris numai de bine. Jalnic. Patetic. Nu trebuie să scrii nici de bine, nici de rău despre alţii.

Ieri, la GSP TV, a intrat în direct Gigi Neţoiu. Ecce homo! Cunoscut disident şi luptător pentru drepturile omului. Pentru drepturile omului din Bulevardul Primăverii. Neţoiu, supranumit şi Comandantul, dar fără legătură cu Che Guevarra, Gigi a precizat că sportivii cei mai cunoscuţi erau luaţi în vizor de Securitate. Aşa e, doar că unii erau luaţi în vizor, iar alţii aveau vizorul. Dacă nu colaborau, nu erau lăsaţi să plece în străinătate, ne mai informează Neţoiu. Fals, cine nu voia să toarne la Securitate, cine nu era şantajabil era lăsat în plata Domnului, nu în plata Tovarăşului. Existau şi pe atunci oameni liberi.

Fiindcă asta încearcă făcătorii aceştia de bine cu forţa să ne demonstreze acum. Că toţi am fost o apă şi un pămînt. Membri de partid. Ciripitori, sifonari şi turnători. Mitică Dragomir, Ionuţ Lupescu, Gabi Balint, Anghel Iordănescu, Vasile Ianul ne-au servit pelteaua omului aflat sub vremi, care se descurcă şi el cum poate. Poveşti despre pete aruncate de oameni răi pe o carieră ireproşabilă. Despre urme de noroi de pe bocancii care au călcat pe sufletele celor care au comis gestul patriotic de a-şi supraveghea coechipierii. Mai să-ţi dea lacrimile. Iar cei mai slabi de înger, cei care nu au trăit, slavă Domnului!, timpurile acelea, sînt dispuşi să-i creadă. Să nu îi credeţi!