Supărat, neintegrat

Un articol despre cearta lui Ganea cu şefii de la Dinamo pică prost înaintea meciului cu Beşiktaş, urmînd a fi interpretat ca o tentativă de destabilizare. Trebuie scris totuşi, fiindcă a ascunde sub preş relaţia proastă a golgeterului campionatului cu […]

Un articol despre cearta lui Ganea cu şefii de la Dinamo pică prost înaintea meciului cu Beşiktaş, urmînd a fi interpretat ca o tentativă de destabilizare. Trebuie scris totuşi, fiindcă a ascunde sub preş relaţia proastă a golgeterului campionatului cu antrenorul şi directorul executiv nu este un gest patriotic, ci numai o încercare de vopsire a gardului. Culmea, înăuntru se află chiar leopardul, o echipă neînvinsă în sezonul de toamnă, o stare de spirit. O societate care produce victorii pe bandă rulantă, ucigînd concurenţa.

Ionel Ganea îşi face excelent treaba în teren. Aici nu-i loc de discuţii. Ionel Ganea pune suflet şi pricepere în joc. Din această perspectivă nimeni nu are nimic a-i reproşa. Mai mult, apariţia lui a generat concurenţa reală pe postul de titular în linia de atac. Dacă azi Claudiu Niculescu a dat în sfîrşit jos kilogramele în plus, participînd cu succes şi la faza de apărare, ăsta e unul dintre efectele descinderii Ganezului. Dacă Dănciulescu e botos uneori şi mult mai altruist alteori, asta i se datorează lui Ganea. Tot determinarea lui i-a pus într-o lumină nefavorabilă şi pe alţi rentieri ai talentului.

Ionel Ganea reprezintă însă un factor de risc pentru club. Fiind un tip greu guvernabil şi iute la mînie, el poate strica tot ce construieşte cu o singură lovitură. Vrea să cîştige mulţi bani, ceea ce este un lucru pozitiv, numai că pentru asta încalcă nişte reguli şi abdică de la principii. Că s-a oferit sau nu Timişoarei, înainte să apară zvonul schimbului cu Emeghara, rămîne de văzut, informaţiile provenite de la Borcea conţin mulţi viruşi. Nimic nu-i dă însă dreptul lui Ganea să-şi ţină antrenorul în joc de glezne, să condiţioneze buna purtare de titularizare, de achitarea la minut a primelor. Pentru că se dedică meseriei, pretinde tratament preferenţial. Pentru că suferă cînd nu e titular, consideră că i se cuvine statutul de entitate privilegiată.

Performanţa în fotbal nu se obţine solitar, ci în grup. E o stare de bine, nu una clinică. Împreună la bine şi la rău. Colegi, camarazi, prieteni. Cîteodată concurenţi pe post, niciodată duşmani. Cînd îşi va privi astfel coechipierii, cînd va pricepe că Rednic stabileşte primul 11, iar Borcea întocmeşte statele de plată, Ganezul se va integra. Şi se va calma. Sau nu. Aici funcţionează libertatea opţiunii. Ca în cazul aderării la Uniunea Europeană, unde nu ne-a obligat nimeni să intrăm. Şi unde nu ne garantează nimeni posturile de titulari! Vă daţi seama cum era dacă Tăriceanu îl trimitea la Barroso nu pe Vosganian, ci pe Ionel Ganea? Ce însemna un refuz politicos al portughezului?