Antrenori sau paznici la stână?

Aşteptăm o reacţie din partea lui Costel Gâlcă! O replică pe care fostul tehnician să i-o dea fostului patron

Îl vrem pe Costel tăios, aşa cum a fost atunci după alegerile de la FRF, când l-a contrat pe Mihai Stoichiţă, care comentase ceva despre Generaţia de Aur. Altfel, vom crede de acum înainte că ultimul antrenor campion cu FCSB nu a fost decât simplu paznic la stână. Sau nici măcar.

Una din două
Sunt doar două variante. Ori şeful absolut al FCSB se dă mare, ceea ce face parte din a doua lui natură, ori adevărul este că toate succesele şi eşecurile roş-albaştrilor, nu o dată răsunătoare, nu sunt altceva decât rodul ordinelor tehnico-tactice ale acestuia. Pe scurt, pentru cine nu a urmărit intervenţia lui Becali de la DigiSport, lucrurile stau conform următoarei declaraţii.

„Şi din puşcărie comandam tot. Lui Gâlcă, de spuneţi voi că era mare personalitate. Din închisoare şi făceam schimbările. Da, comandam tot. Din puşcărie am luat titlul, staţi liniştiţi”

Arhitectul din puşcărie
Noi stăm liniştiţi, fiindcă tot ce spune unchiul lui Vasile G. confirmă bănuielile, zvonurile, şoaptele, rumorile, umorile şi, de fapt, ştirea nudă ca un fund de femeie pictat de maestrul Rubens. El Ciobandante dictează. Toootul! La fosta Steaua, actuala FCSB, el este cel care face şi desface, cel care alcătuieşte echipa şi dă afară jucătorii după ce îi transferă pe sume nu o dată nebuneşti. Şi reuşeşte asta de oriunde. Din palatul care are mai mult aur în mobilier decât cărţi în bibliotecă (de fapt, nici nu are bibliotecă, la ce ar servi, să aibă ce să roadă şoarecii?), de la stâna din curtea vilei din Pipera, unde îşi satisface atavismele transhumante. Din celula puşcăriei, perioadă fertilă de reflecţie fotbalistică şi de creaţie literară. De acolo pretinde Becali că a fost arhitectul ultimului titlu, iar Costel Gâlcă a fost numai şi numai interfaţa dintre el şi echipă.

Mai bine cu el dincolo!
Se vede treaba că lucrurile mergeau mai bine cu antrenorul de drept după gratii. Nu este o părere subiectivă, ci adevărul competiţional. Ultimul titlu fecesebist datează din 2015, când patronul îşi ispăşea, vorba vine, pedeapsa. Lipsit de libertatea de a intra în direct la emisiunile de profil, dar nelipsit de imaginaţie, deţinutul-antrenor reuşea ceea ce nici chiar el nu a mai reuşit dincoace de sistemul penitenciar.

Gâlcă are cuvântul!
Fabulează Becali? Posibil. Exagerează? Asta ştiam demult. Problema este că Gâlcă trebuie să lămurească situaţia. Să ne ofere versiunea lui. Sigur că poate să tacă şi să-l ignore. Tăcerea ar alimenta însă folclorul potrivit căruia antrenorii de pe bancă nu sunt decât portavoci ale antrenorului din umbră. De la lojă. Este nevoie de o intervenţie a lui Gâlcă. Hotărâtă, neechivocă, aşa ca din partea unui om cu personalitate care era vizat să devină selecţioner în cazul victoriei lui Ionuţ Lupescu la alegerile de la FRF. Şi nu numai Gâlcă este dator cu o atitudine fermă. Reghecampf, Rădoi, Dică, toţi cei care nu au avut puterea să-i spună nu lui Becali. Aşa cum au procedat la timpul lor Piţurcă, Bergodi sau Ilie Dumitrescu.

Ultima teorie lansată de piaţă este aceea că evoluând mizerabil la Iaşi, jucătorii au vrut să-şi saboteze antrenorul de facto. Să observăm că toate zvonurile şi ştirile non-fotbal care ne umplu mai nou viaţa nu sunt apanajul imaginaţiei bogat-maladive a ziariştilor, ci emanaţii ale corifeilor lumii fotbalului. Altfel, ei sunt primii care ne ceartă că nu scriem despre fenomen. Pase utile, şuturi la şi spre poartă, posesie, aşezări în teren, mă rog, numai chestii savante.

Linişte, are cuvântul Costel Gâlcă! Se pregăteşte Nicolae Dică.