Puşa, nu Păpuşa

Medaliata cu aur a maratonului olimpic aleargă după o viaţă normală. Şi îi reuşeşte

Era vară, era cald, berea curgea valuri, Lehman Brothers nu dăduse faliment, criza părea o glumă americană. Şi ne trezeam devreme. V-am pierdut pe drum, e? […]

Medaliata cu aur a maratonului olimpic aleargă după o viaţă normală. Şi îi reuşeşte

Era vară, era cald, berea curgea valuri, Lehman Brothers nu dăduse faliment, criza părea o glumă americană. Şi ne trezeam devreme. V-am pierdut pe drum, e? Nu vorbim despre Gigi, nici despre DNA Piteşti. Pentru cei care n-au plecat, hai să continuăm povestea! Ne picau în cap nişte medalii de aur şi nu înţelegeam de unde vin. Ei, veneau de la Beijing, asta ştiam. De la Olimpiada aceea a superlativelor. Cea mai aşa şi pe dincolo. Lungă cît Zidul chinezesc şi lată cît delta fluviului Yangtze. Dar tot nu pricepeam. Grei de cap. Cum a fost posibil, cine erau fetele acelea care se luau la trîntă. Unele cu kilometrii, altele pur şi simplu. Pe şosea, tatami, pe tsunami-ul entuziasmului popular de conjunctură.
Pentru că nu ne durea gura, ne-am promis unii altora că nu le vom uita. Că nu le vom mai ignora şi că Alina, Constantina şi Sandra nu vor rămîne obiect de admiraţie publică doar în unele week-end-uri. Bineînţeles, nu ne-am ţinut de cuvînt. Nici unii. Motivele le cunoaştem, să nu ne mai prefacem! Sîntem complici. Jocurile Olimpice se desfăşoară o dată la 4 ani, iar ziarul se tipăreşte zilnic. Ştirile televiziunilor de sport se derulează aproape la fiecare oră. În mod real, nimeni nu este în stare să urmărească judo, atletism sau gimnastică 7 zile din 7, 24 de ore din 24.

Se poate face însă altceva pentru marii noştri campioni. Să îi aducem în atenţia oamenilor atunci cînd se întîmplă ceva. Nu în scop propagandistic. Nu demonstrativ, creîndu-ne alibiuri. Colega mea Mirela Neag a procedat în consecinţă cu Puşa, Constantina Diţă, adică. Medaliata cu aur a maratonului olimpic se pregăteşte pentru cursa de duminică, de la Londra. Şi ne vorbeşte despre lucruri simple. Despre un viitor în atletism care se conjugă de la înălţimea vîrstei de 40 de ani. Despre viaţa într-o Americă lovită de criză, nu şi de pesimism. Găteşte acasă, ascultă Abba şi Modern Talking, nu se sfieşte să spună că aleargă şi pentru bani. Ca noi toţi, ipocriţii de serviciu, care pretindem că ne interesează numai şi numai profesia.

500.000 de euro. Acesta e potul maratonului londonez. Constantina Diţă va fugi 42,195 de kilometri pentru cecul cel mare. Şi pentru că asta ştie să facă cel mai bine. Reconfortant, Puşa nu interpretează rolul femeii predestinate unei misiuni mesianice. Scopul ei este să trăiască decent şi liber într-un mediu care îndeamnă la alienare. Un fel de maraton şi acesta.