Despre un bavarez
Se vorbeşte la superlativ despre golul lui Cristiano Ronaldo. Cum altfel?, omagiul suprem a fost adus pe loc de înşişi suporterii torinezi, care i-au aplaudat în picioare reuşita

Lumea fotbalului face plecăciuni, transmite mesaje admirative. Foşti şi actuali mari jucători recunosc harul portughezului. Fizicienii lucrează să explice fenomenul din punct de vedere balistic, chimiştii încearcă să afle ce substanţe au intrat în reacţie în momentul desprinderii de sol a lui CR7.
Lecţia de la Sevilla
În umbra acestei reuşite sclipitoare riscăm totuşi să pierdem o altă lecţie despre fotbal. Aceea oferită de Jupp Heynckes la Sevilla. Acolo unde Bayern a învins cu 2-1 şi a păşit decisiv spre semifinalele Champions League. Atenţie la Bayern, chit că lumea tânjeşte după o finală Real-Barca!
Ode şi ditirambe
Sigur că dacă evoci viziunea tactică a lui Heynckes atunci când mapamondul celebrează golul din foarfecă al lui Cristiano cazi automat în dizgraţie. Eşti cârcotaş, negru în cerul gurii şi, mai ales, habarnist. Netul este plin de avertismente. Bă, aţi văzut golul lui Cristiano? Ce aşteptaţi? Ţara piere de grija lui Gigi şi voi nu vă pieptănaţi ca Ronaldo, băi ziariştilor! Cam asta este, metaforic vorbind, tema reproşurilor. Lumea nu vrea laude şi cuvinte frumoase. Lumea este însetată după ode şi ditirambe. Omenirea suspină după tătuci dictatori, visând la eroi invincibili.
Metamorfoza
Să ne întoarcem totuşi la Jupp Heynckes, ieşind din fascinantul turbion Cristiano. La 73 de ani, Heynckes continuă să muncească neobosit, ritmic şi eficient. Conform clişeului despre nemţi, la care se adaugă şi povestea cu autocarul în care trebuie musai să-i urci, şi obositoarea imagine cu şenilele Panzerelor. Puţină lume a observat altceva. Bayern sub tutela profesională a lui Heynckes se metamorfozează într-o formaţie pur şi simplu spectaculoasă. Stă mărturie inatacabilă penultimul mandat la multipla campioană bavareză. Cel din 2011-2013, încheiat în apoteoză prin tripla campionat-Cupă-Champions League.
Pep şi Carlo, nein!
Apoi, Jupp a ieşit la pensie, convins că şi-a găsit linştea. Vizionari, şefii lui Bayern au dorit o revoluţie a stilului. Au spart puşculiţa, ceea ce nu prea le stă în obicei în contul plusului de spectacol. Nu a fost aşa, fiindcă experimentele Guardiola şi Ancelotti nu au rodit pe Allianz Arena. Posesie obsedantă marca Pep, inflaţie de tactică marca Ancelotti. Rezultatul: nişte titluri de campioni în Bundesliga. Care veneau oricum ţinând cont de anvergura munchenezilor. Soluţia aceloraşi tipi vizionari din conducerea clubului bavarez părea sinucigaşă. Sau măcar o lipsă de inspiraţie. Cum să-l reactivezi pe un pensionar?
Un antrenor mare nu aşteaptă pauza sau finalul meciului pentru a schimba. Curajul unui antrenor nu trebuie pus în relaţie directă cu data naşterii. Iar tânărul de 73 de ani de pe banca lui Bayern a ştiut ce trebuie să facă. Înlocuirea lui Vidal cu James a uns mecanismul, reconsiderarea lui Ribery se dovedeşte ceva mai profund decât drum bătătorit sau rutină.
Muncă şi Oktoberfest
În cazul unui succes puţin scontat în Champions League, Heynckes ar deveni cel mai în vârstă antrenor care câştigă competiţia supremă a cluburilor. Dar Heynckes nu este un vânător de trofee. Heynckes este un antrenor excepţional care de Oktoberfest îşi pune pantaloni trei sferturi cu bretele şi cămaşă în carouri. Aşa echipat, merge în Marienplatz să bea bere alături de alţi oameni care au respect pentru muncă, pentru varza călită şi weisswurştii aburind. Între două halbe aduse la mese de tinere bavareze rumene în obraji, se poate viziona o dată şi încă o dată golul lui Cristiano Ronaldo. Cu aplauze.