CFR loves Petrescu

Un zvon frumos a fost redus la tăcere de un comunicat prompt. Textul emis de CFR Cluj anunţă că lui Dan Petrescu i-a fost prelungit contractul până în vara lui 2020.

Zvonul şoptea despre o despărţire în vara lui 2018, adică peste două luni şi jumătate.
Frumuseţea, dar şi neverosimilul zvonului erau că Petrescu se va despărţi de CFR indiferent dacă va câştiga campionatul, acestuia nereproşându-i-se rezultatele, ci faptul că echipa lui nu ar produce spectacol. Ăsta da, reproş! Esteticul pus la aceeaşi masă cu punctele acumulate. Am crezut preţ de câteva zile că lumea s-a schimbat. Nu toată lumea, cea care conduce fotbalul la Cluj.

În fond, de ce nu? Şefii CFR-ului, cine or fi ei, sunt discreţi, nu îşi atacă adversarii, sunt adepţii unui limbaj civilizat. Sinceră sau studiată, nu contează, atitudinea asta ar putea face prozeliţi. Aşa stând lucrurile, aplecarea spre fotbalul-spectacol părea pasul următor spre tendinţele marelui fotbal.

Comunicatul pune lucrurile la punct, evocând munca de excepţie a fostului internaţional român şi necesitatea continuităţii.

„Am început un proiect pe termen lung alături de Dan Petrescu şi vrem să îl continuăm împreună spre atingerea obiectivelor stabilite. Îi urăm mult succes în continuare pe banca echipei noastre şi sperăm să avem parte de cât mai multe bucurii împreună! Hai CFR!” Emoţionant!

Problema este alta. CFR stă foarte bine la multe capitole, nu şi la colaborările pe termen lung cu antrenorii, indiferent de numele lor. Că a fost Trombetta, că a fost Andone sau că au fost Bergodi, Conceicao, Mandorlini, Trică sau Grigoraş, nimeni nu a rezistat 3 sezoane în Gruia. Iar 3 sezoane nu înseamnă o eternitate. Nu mai puţin de 23 de antrenori a rulat CFR în ultimii 13 ani. Vi se pare un semn de stabilitate la nivelul băncii tehnice? Sau o mostră de pragmatism/cinism?

Era, într-adevăr, o fantezie să credem că Petrescu va pleca de la CFR doar pentru că echipa lui nu joacă spectaculos. Dar ştim că atunci când lucrurile vor scârţâi, el va fi sacrificat ca şi înaintaşii lui. Este o axiomă, nu o teoremă. Prin repetiţie, nici nu mai are nevoie de demonstraţie. Iar dacă va fi altfel, dacă munca silnică la care se înhamă Dan şi la care îi înhamă şi pe cei din jurul lui va lua faţa rezultatelor, dacă şefii din Gruia vor aplauda la nesfârşit travaliul şi nu locul din clasament, atunci înseamnă că se va fi schimbat ceva esenţial în fotbalul nostru. Măcar la Cluj.

Până atunci, să ne destindem şi să remarcăm reproşul, bănuiesc amical, pe care „Bursucul” i l-a făcut lui Hagi, care nu l-a inclus în formaţia all-time, pe postul de fundaş dreapta. Din câte îl mai ştim şi noi pe Petrescu, cred că era doar jumătate de glumă.