Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Mort pentru patrie

Nu este o figură de stil. Arnaud Beltrame a ales să moară pentru ca altcineva să trăiască. Este o poveste dureroasă. Este despre unul de-ai noştri

Permalink to Mort pentru patrie
sâmbătă, 24 martie 2018, 4:02

Îl chema Arnaud Beltrame, avea 44 de ani. Era locotenent-colonel în Jandarmeria franceză şi există dovezi certe că nu întocmea procese-verbale cu amenzi pentru surdomuţii care scandează lozinci antiguvernamentale. Arnaud Beltrame absolvise celebra academie militară Saint-Cyr în 1999. Pentru cei care aleg cariera armelor, Saint-Cyr înseamnă un fel de Sorbona, Oxford, Cambridge și Bologna la un loc.

Undeva în sudul Franţei
Până acum două zile, colonelul Beltrame îşi trăise liniar viaţa alături de soţie şi de vecini. Aude este un departament al regiunii Languedoc Roussillon, în sudul central al Hexagonului. Istoricele Carcassonne, capitala regiunii, şi Narbonne sunt oraşele cele mai importante ale unui colţ de Franţă de o frumuseţe particulară, iar Trebes este o comună situată la câteva zeci de kilometri de ele.

Trebes, un loc oarecare din Franţa. O comunitate paşnică şi curată în care oamenii muncesc şi trăiesc liniştiţi. Au grijă de casă, de grădinile cu hortensii. Străzile lor arată ca nişte grădini. Ei repară mereu câte ceva, meșteresc, bricolează. Conviețuiesc în armonie, se respectă, sunt discreţi. Când termină treaba, sunt veseli. Au timp să petreacă. Stăpânesc natural ceea ce se cheamă „Joie de vivre”, bucuria de a trăi. Ştiu să mănânce bine şi foarte cumpătat. La fel beau vinul acela minunat numit syrah sau grenache sau carignan. Un colţ de rai clădit de mâna oamenilor.

Jihadistul din supermarket
Asta până într-o zi când un dement, un islamist radicalizat cum se spune acum în mediile oficiale, îşi dă seama că Allah ar fi, chipurile, foarte supărat din cauza acestei bunăstări făţişe, a acestei linişti sfidător bolnăvicioase. Respectivul simte, aşadar, că i se transmite să acţioneze. Să fie erou. Şi cum poţi să îţi serveşti mai bine presupusul dumnezeu răzbunător căruia nu îi plac nici hortensiile, nici foie-gras-ul?

Luând ostatici într-un hipermarket comunal, după ce ai făcut iureș prin satele adiacente! Ce act de vitejie mai mare poate fi decât să ţii prizonieri zeci de concetăţeni pe care îi ameninţi cu arma? Fiindcă teroristul de la Trebes, un tânăr de 25 de ani născut în Maroc, era cetăţean francez cu acte în regulă. Nimic nu îl împiedica să fie ca toţi ceilalţi. Liniştit, preocupat de bunăstarea familiei, muncitor, vesel.

Trofeul
Merde! Rahat, praf în ochi. De fapt, mai mult de două decenii de oprimare din partea statului francez. Instituţie vicleană care te obligă să fii educat, să te integrezi, adică să beneficiezi, dar să și respecţi regulile societăţii, să participi la viaţa comunităţii. Stat care promovează constant egalitatea în faţa legii şi care şi-a croit existenţa modernă din principii ca multiculturalitatea şi diversitatea. Stat care în prefăcătoria lui maximă îţi mai şi pune la dispoziţie lăcaşuri de cult ale religiei tale, unde să te întâlneşti cu credinţa. O provocare! Cum să suporţi aşa ceva?

Arnaud Beltrame nu voia să fie erou. Nici nu invoca faptul că Dumnezeul lui i-ar fi cerut asta, fiindcă Acela se sacrificase pentru noi acum mai bine de 2000 de ani. Arnaud Beltrame s-a oferit voluntar ostatic pentru a salva una dintre femeile reţinute de terorist în hipermarket. Schimb corect, viaţă contra viaţă. Teroristul a acceptat, fiindcă un locotenent-colonel de jandarmerie reprezintă un trofeu, pe când o femeie oarecare ce valorează?

„Ştiam că este el”
Ştia Arnaud ce îl aşteaptă? Bănuia că va fi prima victimă a nebunului înarmat şi înconjurat de forţele de ordine? Probabil că da, mai ales că odată intrat în magazin şi-a lăsat telefonul deschis pentru ca trupele de intervenţie să audă ce se petrece înăuntru. Ce zice mama jandarmului, ghiciți? „Atunci când am aflat că un jandarm s-a oferit voluntar ostatic ştiam că trebuie să fie el. Aşa a fost întotdeauna”. Nu bocete, nu tânguiri, doar „ştiam că trebuie să fie el”. Simţiţi câtă iubire ascund aceste vorbe? Câtă iubire dincolo de ură? Sau te pomenești că o fi prefăcătorie, dom’le, că falși mai sunt franțujii ăștia!

Nu putem fi toţi Arnaud Beltrame. El este însă unul dintre noi. El este ceea ce toți ar trebui să fim. Oameni civilizați care luptă contra barbariei. Arnaud a ieşit în faţă şi a spus militărește „Stop, umanitatea nu poate fi ucisă!”. Şi-a făcut datoria de om, apoi a plecat. Stânga-mprejur în eternitate! Până data viitoare, când un alt Arnaud îşi va pune viaţa zălog în mâinile altui Radouane. Iar acela, radicalizat, tembelizat şi scandalizat de atâta bine care îi poluează credinţa, i-o va lua fără să clipească.

Comentarii (76)Adaugă comentariu

vali (3 comentarii)  •  25 martie 2018, 20:49

dumnezeu s al ierte gestul lui este unic in zilele noastre unde tot felul de drogati cred ca sant dumnezei

ManX (83 comentarii)  •  26 martie 2018, 0:06

@ MZM. Emotionant mesajul si marturisirea ta. Cred ca ai trait acele vremuri si evenimente, ai fost de fata fiind asa sigur de cele întâmplate. "In afara exterminarilor coloctive (cu gaz Cyclon B)" au fost si executari colective sau individuale. Clar ca au fost si evrei la vremea aia " je suis Paris" sau cum? " je suis Charlie" " je suis Itzig, Strul " ...." je suis Bula " ... Poate era în jurnalul Annei Frank varianta cenzurata, în aia necenzurata nu era mentionata. Ai si tu 12 sau 13 ani cât avea ea când a scris opera? Scrie si tu o carte nu *** linistea pe subiectul asta aici. Nu are nimic de a face cu "Auswitz..." Scrie mai bine ce a facut Pie XII iubitor de evrei. Chestia cu " In afara exterminarilor coloctive (cu gaz Cyclon B)" poti sa o uiti ca sa nu te faci iar de rusine.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

jos_cenzura (96 comentarii)  •  26 martie 2018, 7:15

foarte frumos articolul, ne amintiti ca in ciuda oceanului de perfidie care este promovat de mass media, mai exista si oameni cu credinta in Dumnezeu si valorile milenare ale civilizatiei noastre europene

EUGEN (1 comentarii)  •  26 martie 2018, 9:44

Domnule Cristian, jos pălăria ! Atent la detaliile care fac diferența, profund, alegând să convertească un " fapt banal" în eveniment de gândit !

Nic (4 comentarii)  •  26 martie 2018, 10:36

Bun si curajos articolul in conditiile restrictiilor ‘liberale’ la libertatea de expresie, dar dezamagitoare comentariile care baga in fatza dzeu si crestinisumul. Unei morale religioase care promoveaza msacrul in numele prietenului imaginar nu opui oalta morala religioasa cara a facut acelasi lucru pana acum mai putin de 200 de ani (Inchizitia a avut ultima executie in Spania in 1826). Daca totul se reduce la ‘vocea care i-a vorbit marocanului era gresita, vocea care imi vorbeste mie e aia corecta’, suntem pierduti... suntem pierduti oricum in fatza valului de ignoranta religioasa din Ro, cu marsuri pentru interzicerea avortului, cu megacatedrale si popi smecheri, cu spalare pe creierla orele de religie, si cu toti prietenii mei de pe fb cu ‘Domnul’ in sus si-n jos.

Cris (99 comentarii)  •  26 martie 2018, 11:32

ManX, vai de tine cat de natabaz esti!

florin (18 comentarii)  •  26 martie 2018, 13:38

despre ce franta vorbim? aia plina de islamisti favorizati de socialistii francezi, de ani de zile..milioane si milioane de islamisti, naturalizati...francezi....cica-i discriminare pozitiva si foloseste la integrare...prostia si idiotenia se platesc..nu se va incheia aici, va continua mizeria asta, si vor muri multi nevinovati...p.s. nu mai cocolositi franta..isi merita soarta...

vasim (86 comentarii)  •  26 martie 2018, 13:53

Un erou!

Paul (21 comentarii)  •  26 martie 2018, 17:07

Respect! Respect,domnule Geambasu,pentru inca un articol excelent! Respect,domnule Beltrame,pentru caracter!Din pacate,respectul nostru nu te readuce la viata...

pawn (106 comentarii)  •  26 martie 2018, 17:48

@florin. este franta in care milioane de africani, asiatici, arabi, iranieni, evrei sunt medici, contabili, bucatari (si ce bucatarii au adus!), e cea mai frumoasa tara din lume, pe care iti spun sigur ca o cunosc mai bine decat tine, si in care diversitatea si policromia emigrantilor au imbogatit ceea ce aveau deja. oameni care sunt acolo de 40 de ani imi spun ca parisul asa cum il stiau ei in anii '70 era o vagauna pe langa bijuteria de acum. in rest, desigur ca politistul merita respect, asa cum merita si cei 5 muncitori romani morti pe frontul capitalismului, pe care nu i-a luat nimeni prizonieri ci dimpotriva, iubita lor tara le-a tras un sut in fund pe coclauri, pentru a lua cele mai periculoase slujbe.

Alin D. (1 comentarii)  •  26 martie 2018, 19:09

"Nimic nu îl împiedica să fie ca toţi ceilalţi." -- Cum sa nu, religia "pasnica" a lui Alah si Mahomed îl împiedica sa fie om civilizat.

Liviu (2 comentarii)  •  26 martie 2018, 22:17

Bravo Cristian !

Nica fără frică (138 comentarii)  •  30 martie 2018, 5:01

Ăsta e rezultatul importului de teroriști în Europa!

Comentează