Earth hour. E ora!

Sîntem maeştrii amînărilor. 90 de minute trăite la timpul prezent cu Serbia. Cerem prea mult?

Earth Hour. Ora Pămîntului. Sîmbătă, 28 martie, de la 8 şi jumătate seara, ar trebui ca toate becurile să se stingă. Ideea e simplă. Planeta […]

Sîntem maeştrii amînărilor. 90 de minute trăite la timpul prezent cu Serbia. Cerem prea mult?

Earth Hour. Ora Pămîntului. Sîmbătă, 28 martie, de la 8 şi jumătate seara, ar trebui ca toate becurile să se stingă. Ideea e simplă. Planeta să respire liber pentru o oră. Să-i luăm o parte din povara pe care o poartă pe umeri. Să decuplăm Pămîntul de la aparatele care îi consumă energia. FIFA se opune categoric. FIFA nu se lipeşte de iniţiative cu miros ecologist. Sepp Blatter conduce o afacere, un cartel, un suprastat, nu un kibuţ al idealiştilor care se bucură că au mai economisit un kilowat, mîncînd împreună la lumina opaiţului.

În concluzie, nu e nici un pericol ca România-Serbia să eşueze în beznă. Nici un bec al nocturnei de la Constanţa, nici un reflector al fotbalului de pe toate continentele nu va înceta să ardă. Mai bine să dispară Pămîntul, decît fotbalul. Vom continua să jucăm şi să privim fotbal cu orice preţ. Iar dacă resursele Terrei vor secătui, vom importa petrol, şi cărbuni, şi gaze din Alfa Centauri. Sepp e un formidabil negociator, a propovăduit cu succes fotbalul chiar acolo unde nu se inventase focul.

Există ceva însă pe care nici spiriduşul de la Zurich nu îl poate controla. Timpul. Aţi observat că nu ne mai ajunge. Privim la ceas şi nu pricepem. Cum s-a scurs o oră, cum a trecut o zi. Un domn cu nume de compozitor, W. O. Schumann, a elaborat o teorie în acest sens. Tocmai despre comprimarea timpului. Nu intrăm în amănunte, poate că nu e decît o speculaţie care foloseşte formule matematice. Dar omul ne avertizează că în mod real nu mai trăim decît 16 din cele 24 de ore ale unei zile. Iar procesul continuă accelerat. Pînă la anulare, schimbarea polilor magnetici, intrarea în alte dimesiuni spaţiale şi temporale. Mă rog, chestiuni complicate, după care se dau în vînt mai ales cei care nu au habar de fizică.

Şi fotbalul, care e legătura cu fotbalul? Cu naţionala României? Păi, timpul, bată-l vina! Ne comportăm de parcă am fi ieşit din el. Naşu’ nu crede în pulsaţia tot mai precipitată a Pămîntului. Nu ne calificăm la Mondialul din 2010, îl avem pe cel din 2014. Euro 2012 nu prea ne interesează, de ce să ne grăbim? Construim cu migală, nu se ştie prea bine ce anume, dar construim. Ce atîta zor, ce, dau turcii? Nu, deocamdată dau sîrbii. Răzvanii noştri dragi, Cociş şi Raţ, ne liniştesc. Nici acesta nu e un meci decisiv. Capital nici atît. Şi încă ceva. Naţionala noastră nu e bătrînă, ratăm acum, alte şi alte campanii de calificare ne zîmbesc în viitor. Ştiţi vorba preferată a fotbalistului român? Şi mîine e o zi. Tare, tare de tot. Cu azi avem însă o problemă. Cu mîinele imediat. 28 martie, ora 20,45. Ora Pămîntului de sub tălpile echipei naţionale. Ar fi timpul schimbării polilor magnetici ai vorbelor goale.