Ruxandra, game, set şi meci

Tabăra lui Năstase şi Ţiriac a pierdut fiindcă a propus tenisul de gaşcă

Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au jucat tenis. Pe bune! La Roland Garros, Wimbledon, Melbourne, Foro Italico, Forrest Hills. Apoi în Cupa Davis. Ne-am înflăcărat alături de […]

Tabăra lui Năstase şi Ţiriac a pierdut fiindcă a propus tenisul de gaşcă

Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au jucat tenis. Pe bune! La Roland Garros, Wimbledon, Melbourne, Foro Italico, Forrest Hills. Apoi în Cupa Davis. Ne-am înflăcărat alături de ei. Am suferit pentru ei. Pentru România. Fiindcă ei apărau culorile patriei, aşa ni se spunea la telejurnal. Sportul, cel mai bun ambasador, bla, bla, bla. Copii prostuţi. Cînd am mai crescut, am înţeles şi alte lucruri. Năstase şi Ţiriac s-au retras. Dar au continuat să joace, să vîneze. Mai joacă şi acum. Acum joacă pentru Tete Hărădău. De exemplu, la Poiana Braşov. Cu omul de afaceri Aurel Munteanu. Cu o zi înaintea alegerilor de la federaţie. Închipuiţi-vă că înaintea alegerilor de la FRF în care Mircea Sandu îl are oponent pe Gică Popescu, Naşu’ ar pune-o de-o miuţă avîndu-l coechipier pe Hagi!

În acest timp, o tînără femeie se pregătea pentru cel mai complicat meci din viaţă. Singură. Fără sponsori bazaţi şi pîntecoşi. Şi ea a jucat tenis. Deci, luptă dreaptă, care pe care. Mă laşi? Dincolo de fileu nu era un adversar, ci o echipă. Organizarea, banii, sala, microfoanele, paza, totul era la ei. Cum naiba să cîştigi? Stai femeie la cratiţă!

Nu o cunosc pe Ruxandra Dragomir, dar ştiu demult că nu e fata lui Mitică Dragomir. O ţin minte însă de cînd era puştoaică şi se antrena în baza de la 23 August împreună cu Irina Spîrlea. Noi chinuiam mingea pe un teren vecin şi trăgeam cu ochiul la fetele pe care le creştea Florenţa Mihai. Apoi. Îmi amintesc cum s-a culcat lîngă Iva Majoli pe terenul Suzanne Lenglen la French Open. Era tînără, ambiţioasă şi nonconformistă. Şi ne dădea speranţa că Florenţa şi Virginia aveau moştenitoare pe măsură. N-a ieşit chiar aşa cum voiam noi şi ea, dar am rămas cu amintiri frumoase.

Ruxandra Dragomir are 36 de ani şi, scandalos, stimaţi domni!, nu şi-a propus să stea acasă, să aibă grijă de copii şi să lăcrimeze cînd vede albumele cu pozele de la marile turnee. De fapt , şi asta, dar nu doar atît. Ea vrea să conducă federaţia fiindcă a înţeles că tenisul din România trebuie să respire şi altceva decît interes. Şi a reuşit. În ziua alegerilor, Aurel Munteanu a pus pe masă o ofertă financiară, Ruxandra o speranţă. Speranţa că tenisul mai poate fi şi alb. Năstase e vexat. Nu pricepe nici acum de ce alegătorii au ignorat banii fostului jucător al Sportului. Iar Ţiriac aşteaptă momentul în care Ruxandra şi ai ei se vor trezi din euforia victoriei. Ca să ajungă în bătaia puştii dumnealor.

Observatorii avizaţi pretind că Ruxandra a obţinut victoria fiind beneficiara unui vot negativ al cluburilor, al asociaţiilor. Foarte bine, înseamnă că oamenii aceia au refuzat rolul mistreţilor de la Balc. Pac, pac, vedeţi ce friptură bună iese din noi? Uite că nu, deşi s-a jucat tare. Voleuri la fileu, smash-uri. Nu ne votaţi, să vedem cum mai organizaţi meciul de Cupa Davis cu Rusia? Rîul, ramul, banul, bodyguardul sînt cu noi. Şi neţul, şi banda fileului. Da, dragi tenismeni şi tenismene, uneori mai cîştigă şi cei veniţi din calificări. Şi, veţi vedea, partida cu Rusia se va disputa. Pentru că pînă la noi vînători, Federaţia Română de Tenis nu aparţine atelierelor de fabricat panică Nasty, Ţiri, Munteanu & Hărădău.