Atleţi şi atleţi ai creştinătăţii

Sportul n-a luat medalie la „Mari români”. Nadia s-a clasat abia a 10-a, deşi a fost prima gimnastă din istorie care primise nota 10. Insuficient în faţa marilor domnitori, a pastorilor martiri, a poeţilor, sculptorilor şi scriitorilor. Totuşi, primul loc […]

Sportul n-a luat medalie la „Mari români”. Nadia s-a clasat abia a 10-a, deşi a fost prima gimnastă din istorie care primise nota 10. Insuficient în faţa marilor domnitori, a pastorilor martiri, a poeţilor, sculptorilor şi scriitorilor. Totuşi, primul loc în clasament a revenit unui atlet, Ştefan cel Mare. Nu noi, Papa Sixtus al IV-lea a spus-o, Ştefan a fost atletul creştinătăţii, singurul principe al vremurilor care ar fi putut conduce o nouă cruciadă împotriva păgînilor. Posibil, pentru destui dintre noi Ştefan e sinonim cu bulevardul unde îşi are sediul Dinamo. Altfel, la fel de invincibilă ca domnitorul Moldovei.

Locul 10 al Nadiei trebuie înregistrat ca atare. Aceasta este probabil dimensiunea reală a sportului în conştiinţa publicului. Una de Top ten, dar de periferie a acestuia. Întreprinderea TVR, de anvergură şi de ţinută, un pic altceva decît divertismentul ieftin servit cotidian pe mai toate canalele, a capacitat energii, dar mai ales creiere. Oamenii din faţa televizoarelor au intrat în joc, echipele de susţinători şi avocaţii candidaţilor au intrat în meci. Fiindcă am asistat de fapt la un meci. Am urmărit o competiţie unde s-a şutat cu idei şi s-a pasat cu opere, ani de domnie, războaie. Ca în orice partidă cu suspans real, la un moment dat au condus outsiderii şi băieţii răi, dar în final s-au bătut pentru supremaţie marile nume. Astfel, Antonescu şi Wurmbrandt, Eliade şi Brâncuşi au fost obligaţi să se încline în faţa lui Eminescu, Carol I, Ştefan. Dintr-un motiv foarte simplu. Suporterii acestora şi-au dorit mai mult victoria!

De ce totuşi Nadia doar pe 10? Alţii ar întreba, de ce atît de sus? Un român de pe locul 99 al topului, filosoful Constantin Noica, a oferit răspunsul avant la lettre. El a scris cîndva că semenii noştri se împart în trei categorii distincte. Şi ca să fie mai bine înţeles a produs o comparaţie. Cai de curse, cai de circ şi cai de povară. Ultimii sînt oamenii obişnuiţi, primii sînt excelenţele domeniilor în care lucrează. În a doua categorie, Noica o amintea ca exemplu clasic pe Nadia Comăneci. Poate dură, cumva discriminatorie, părerea filosofului explică şi acum condiţia sportivului în societate. Personaj care produce spectacol, show, entertainment. Notorietate, dar nu profunzime. Iubire efemeră, nu admiraţie veşnică, plecăciune.

În sprijinul teoriei mai sus enunţate vin personajele clasate dincolo de locul 10. Gigi Becali (13) înaintea lui Coandă (14), Hagi (15) peste Caragiale (16). Rădoi (21) mai bun decît Titulescu (23), Răzvan Lucescu (30) peste Paulescu (31) şi Bănel (80) peste Moisil (82). Zîmbiţi, vă rog! E nevoie de mult umor pentru a digera fără crampe asemenea ierarhii, dar ele ne dau pulsul străzii. Dincolo de clişeele obositoare (cel mai bun ambasador al României în lume), sportul rămîne parte importantă din viaţa noastră. După Brâncuşi şi înaintea lui Nicolae Ceauşescu. Intraţi pe site şi convingeţi-vă!