Steaua cu nea Nicu

Dragomir susţine că, dacă trăia, Ceauşescu era un conducător aproape la fel de bun ca el

Ceauşescu se pricepea la toate, chiar şi la fotbal. Era o enciclopedie. Encarta sau Wikipedia? Nu, nu ne-am pierdut minţile. Dar nici Mitică Dragomir, […]

Dragomir susţine că, dacă trăia, Ceauşescu era un conducător aproape la fel de bun ca el

Ceauşescu se pricepea la toate, chiar şi la fotbal. Era o enciclopedie. Encarta sau Wikipedia? Nu, nu ne-am pierdut minţile. Dar nici Mitică Dragomir, fiindcă ale lui sînt părerile despre fostul secretar general. Preşedintele Ligii e sincer. Preşedintele Ligii îşi dezvăluie latura nostalgică. El, capitalistul de mare competiţie, suspină după deliciile socialismului multilateral dezvoltat. Şantiere, hei, rup, hei, rup, ca stînci de fier, cincinalul în patru ani şi jumătate, Canalul cu ecluze şi meduze, mame eroine, taţi cu spirit de răspundere care iubeau planificat, tineri care refuzau Bucureştiul şi cereau repartiţii la ţară, în ţară. Ţării cît mai mult oţel. CAP-uri cu ţărani sătui şi mulţumiţi. Despre lipsuri, n-are rost să vorbim, defăimări ale propagandei imperialiste, cărora Dragomir Dumitru nu le-a căzut victimă. Dînsul era vigilent. Şi nu făcea foamea ca prostimea, identifica resurse greu accesibile. Cafea, blugi, video. Deci, avea stofă de lider. Nu mascul, ci tovarăş alfa!

Ne mai spune nea Mitică ceva despre nea Nicu. Cică Odiosul era un mare stelist. Parol! Discutam mult pe această temă, continuă şeful primei divizii. Ei doi, parcă îi şi vezi cum chibiţau, cu Manea Mănescu şi Bobu în preajmă. Supravegheaţi de Nuţă, de Iulian Vlad, de Postelnicu, toţi nişte mari bărbaţi ai acestui popor. Şi cînd se întîmpla asta, bre, nea Mitică, între plenare sau în timpul vizitelor de lucru cu şapca pe cap? În pauzele de la congrese? Mai ţineţi minte? La al doişpelea congres, Ceauşescu reales! (Aplauze furtunoase, tîp, tîp, tîp, tîp, tîrîp, tîp, tîp!). La al treişpelea congres, Ceauşescu reales! (Aplauze, tîp, tîp…). La al paişpelea Congres plopul făcea pere şi richita micşunele.
Corolarul nostalgiilor lui Mitică. Dacă ar fi trăit, dacă mămăligile astea de români nu muşcau momeala agenturilor străine, dacă înţelegeau să se hrănească sănătos, să aibă o viaţă materialist-dialectică, dacă socialismul triumfa din Cuba pînă-n Coreea, Ceauşescu ar fi devenit un conducător aproape la fel de mare ca Mitică Dragomir. Aproape la fel de mare nu înseamnă suficient de mare ca să fi fost preşedinte la LPF. Dar la un club, mergea.

La Steaua, dacă ţinea cu Steaua. Vă daţi seama? Latifundiarul din Scorniceşti. Imun la marea criză mondială, cu datoriile plătite. Războinicul luminii căzute de trei ori pe seară în provincie şi de două ori în Bucureşti. Dacia neagră reparată cu levierul din dotare. Cizmărie pe calapod în timpul liber. Pac, pac, mai cădeau două biserici şi vreo două-trei recorduri ale campionatului. Steaua neînvinsă în ultimele trei cincinale! Şi ce interesante ar fi fost întîlnirile cu presa ale finanţatorului unic. Tunşi, cu ungiile tăiate, la Palat. Tovarăşul ziarist, aţi abuzat de metafore, de imagini decadente. Tovarăşul reporter, puţin sentiment pentru realizărili acestei minunate echipe, sol de pace al acestui minunat popor! Arbitrii, tagma jefuitorilor, FIFA ŞI UEFA oficine capitaliste. Tovarăşul Dragomir, am discutat cu tovarăşul Borcea să amînăm meciul cu Dinamo. Ne pregătim de Champions League!