Veninosul Pedro

Pedro Caixinia fuge de România. Nu e primul, sînt mulţi români care fug de România, darămite un portughez care s-a remarcat prin aceea că a fost asistentul lui Peseiro, care Peseiro s-a remarcat prin aceea că a fost şeful lui […]

Pedro Caixinia fuge de România. Nu e primul, sînt mulţi români care fug de România, darămite un portughez care s-a remarcat prin aceea că a fost asistentul lui Peseiro, care Peseiro s-a remarcat prin aceea că a fost şeful lui Caixinia şi cam atît. Plus nişte cafele băute la Pro Rapid. Don Pedro are dreptate în esenţă. Şi în detalii. Numai că tonul acela de conchistador gelat nu ne pică bine la stomac, cu tot cantonamentul acesta prelungit printre cîrnaţi, piftii şi sărmăluţe. Trebuie să fii nebun să susţii că România e o destinaţie a competenţelor. Da, ştim! Caravelele noastre nu au cucerit Americi, cum au reuşit înaintaşii lui Caixinia, fiindcă singura expediţie românească mai cunoscută e un film de ficţiune pentru copii, „Toate pînzele sus”, cu Besoiu şi Papaiani cînd la tribord, cînd la babord. Dar busola bunului simţ nu am pierdut-o.

Altceva. Am experimentat de-a lungul secolelor cam toate formele de ingratitudine din partea străinilor care au venit să lucreze pe aici. Vorbeşte Caixinia despre cît de rău ar fi trataţi neromânii din fotbalul românesc şi zugrăveşte un tablou demn de o Africă de Sud de pe timpul cînd Mandela era tînăr prizonier. Persecuţii, discriminare, lovituri sub centură. Urmarea? Secundul lui Peseiro dă o notă proastă ţării unde s-a angajat pe un salariu de 10.000 de euro pe lună şi recomandă excluderea formaţiilor româneşti pe o perioadă de 5 ani din Europa. Totuşi, dacă memoria nu ne joacă feste, parcă nu noi l-am bruscat pe argentinianul Sixto Peralta în Grant, ci tocmai Caixinia. Tot aşa, în clasamentele pe posturi ale Gazetei, 4 dintre cei 5 cîştigători sînt jucători străini! Curată persecuţie!

Pricepem că domnii din Grant nu s-au purtat foarte elegant, dar observăm că mitocănia nu are bariere. Îi urăm lui Pedro Caixinia să se întoarcă în Raiul pe care l-a părăsit în vară, atunci cînd a venit să lucreze în Românica cea urît mirositoare. A, mai era ceva. Mărgelele colorate pe care ni le-a oferit la sosire, nu le-am mîncat, le-am pus în brad!