Solidaritate în loc de senzaţie
Băieţii deştepţi şi-au mutat teatrul de luptă în Alpii austrieci, băieţii cu suflet ajută nefericiţi
În aer mai miroase încă a şorici pîrlit, dar pomana porcului e amintire. George petrece din nou Revelionul cu Gigi, adică tot cu George. Ceva […]
Băieţii deştepţi şi-au mutat teatrul de luptă în Alpii austrieci, băieţii cu suflet ajută nefericiţi
În aer mai miroase încă a şorici pîrlit, dar pomana porcului e amintire. George petrece din nou Revelionul cu Gigi, adică tot cu George. Ceva din peisaj s-a schimbat totuşi. Lumea fotbalului şi-a modificat priorităţile, s-a emancipat. De la vin spumant la şampanie franţuzească veritabilă, de la whisky fără timbru la single malt. De la sarmale la foie gras şi tartar de creveţi. De la cozonac la trufe belgiene. După ce ani la rînd preşedinţi şi jucători plecau tropăind încolonaţi către Antalya ori Dubai, acum a venit vremea concediilor în Austria. În Alpi, la Saint Anton sau Kitzbuhel vor dospi gîndurile mai-marilor fotbalului românesc pentru noul an. Nu vă entuziasmaţi, dacă şi-au rafinat gusturile nu înseamnă că vor fi alţii, că nu vor mai purta valize, că nu vor mai colporta, că nu vor mai jigni! Ţoapele îşi schimbă ţoalele, ramele ochelarilor, maşinile, nu năravul.
Oamenii se despart de 2008 încercînd să facă bilanţuri şi să se împace cu inamicii. Poate că în astfel de clipe devenim toţi mai înţelegători, poate e un simplu artificiu prin care încerci să-i păcăleşti pe ceilalţi şi pe tine. Uite, dom’le, că sînt mai bun! În unele situaţii trebuie să funcţioneze însă prezumţia sincerităţii. Altfel ar fi de rău. E dramatic să trăieşti cu senzaţia că toţi din jur au un interes ascuns.
Nicolae Dică a venit acasă, a tăiat porcul de 150 de kilograme, a mîncat, a băut un pahar de vin cu prietenii. A petrecut cîteva zile alături de familie şi a ajutat nişte oameni loviţi de viaţă. Viorel Turcu, fostul jucător al Piteştiului şi al Stelei, e unul dintre aceştia. Un copil care avea nevoie de 1300 de euro pentru o intervenţie chirurgicală e altul. Nu cred că Dică a dat banii aceia ca să îşi facă publicitate. E ceva în felul lui de fi incompatibil cu gesturile teatrale, cu ţintă precisă. Parşive şi perverse. Dică nu a chemat televiziunile, nu a împărţit ajutorul cu liota de reporteri în preajmă. Şi nu e singurul căruia îi pasă de ceilalţi. George Ogăraru şi Rică Neaga au intrat înainte în clubul celor cărora nu rămîn indiferenţi faţă de semenii în suferinţă. E un club în care nimeni nu are statut de rezervă, pentru că e suficient să fii om ca să devii titular.
Da, e lipsă de subiecte tari de presă în timpul Sărbătorilor. Ziariştii de teren colindă prin toate restaurantele patriei, cerşind o declaraţie mai acătării. Nu se întîmplă mai nimic. Dar parcă miroase a solidaritate, a bunăvoinţă. Şi uneori e de ajuns.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele