Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Opere şi capodopere

Cristian Geambaşu despre bijuteria de pe Stamford Bridge

Chelsea-Barcelona ne-a repovestit fotbalul. Ne-a amintit de ce îi rămînem fideli şi de ce nu ne simţim trădaţi niciodată, oricîte meciuri proaste am vedea pe traseu. Ştim că la un interval […]

joi, 19 octombrie 2006, 8:24


Cristian Geambaşu despre bijuteria de pe Stamford Bridge

Chelsea-Barcelona ne-a repovestit fotbalul. Ne-a amintit de ce îi rămînem fideli şi de ce nu ne simţim trădaţi niciodată, oricîte meciuri proaste am vedea pe traseu. Ştim că la un interval neştiut de noi, muritorii, urmează Meciul. Întîlnirea de pe Stamford Bridge ne-a restituit dimensiunea unei mari competiţii şi ideea de întrecere între două excelenţe, fără să fi fost totuşi o partidă istorică. Nimeni nu poate stabili dacă o carte e mai bună decît alta, dacă o pictură e mai valoroasă decît alta. În fotbal, se poate. La sfîrşitul unui meci în timpul căruia încerci cumva să dai timpul la relanti, ai răspunsul. Discutăm despre lucruri diferite? Nu, şi fotbalul poate produce opere memorabile, iar uneori capodopere. Cine nu le simte are o problemă de percepţie şi un snobism demn de o lume rigidă, închisă.

Acum, la această oră, în acest loc de pe planetă am aflat că Barcelona poate fi învinsă. Că acest organism care respiră pase şi secretă goluri e vulnerabil, că îi lipsesc atacanţii de careu. Că fără Eto’o degeaba îl ai pe Gudjonsen, că Ronaldinho trăieşte drama de a fi fost citit precum Codul da Vinci. De prea mulţi, de prea multe ori. Xavi, Inesta, Deco ştiu meserie, dar rămîn dependenţi de inspiraţia lui Messi, zeul alb şi fragil al unui sport care de la Di Stefano, Cruyff şi Platini trăia sub stăpînirea magilor de abanos. Da, dar Drogba?, vine întrebarea parşivă. Aici ne întîlnim cu cealaltă coordonată a partidei de la Londra. Chelsea. Echipa lui Mourinho sau a lui Essien, Lampard şi Makelele?

Răspunsul trebuie căutat în reacţiile omului de bancă. Jose a demitizat imaginea antrenorului cu morgă. A docentului scrobit care asistă rece ca o banchiză cum 11 pălmaşi îşi pun în practică viziunea. Nu, Mourinho munceşte aproape cot la cot cu ei. Se agită, oferă soluţii, face schimbări. Cînd Şevcenko greşeşte ca un începător, nu se sfieşte să-l cheme la margine şi să-i explice. Fără false pudori, cum că l-ar discredita în faţa publicului. În salariul cosmic intră şi coeficientul de umilinţă.

Din toate astea, plus munca nevăzută dinaintea meciului, rezultă ceea ce numim în mod curent Chelsea. O formaţie fără fisuri, care poate juca şi încîntător, şi economic, şi entuziasmant şi meschin. O formaţie în care Ballack ajunge unul dintre cei mulţi, iar Robben rezervă, sperie. Despre Essien ar fi poate nimerit să scriem un capitol aparte, acela unde mijlocaşul defensiv devine concomitent şi creator, şi exterminator. Prelungirea lui pe pămînt se numeşte Drogba, expresia indolentă şi sălbatică a fotbalului. Şi dacă Hilario, rezerva rezervei rezervei lui Cech, poate apăra aşa, nu ne mai întrebăm nimic. Privim şi ne bucurăm ca nişte copii care primesc periodic o jucărie nouă.

 

Comentarii (74)Adaugă comentariu

cristian.geambasu (913 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:04

Multumiri pentru mesaje, se pare ca atunci cind vedem un meci frumos putem fi si noi mai buni, mai intelegatori si mai inspirati. Ziaristi si cititori deopotriva. Bineinteles ca exista si detractori, macar asa de amorul artei, cum ar fi viteazul cu nume preluat din mitologia desenelor animate, care imi reproseaza ceva, nici el nu stie prea bine. Lasa-ne stimabile, daca nu ne ridicam la altitudinea pretentiilor matale, mergi pe alte meleaguri!

Alex (13 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:07

ati vrut blog…acuma acceptati si voi faptul ca nu toti fanii si cei ce acceseaza acest site, vor vorbi frumos si fara injuraturi…

Mircea (28 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:13

pt Cristi geambasu:
Un articol despre fotbal, cu firestile inflorituri, insa:
voi promovati in gazeta si pe bloguri mai putin fotbalul ca spectacol, va ocupati mai mult de can-canuri; nu vedeti ca Steaua are probleme si in campionat, ce sa mai vorbim de meciul cu real; nu vedeti ce joaca Rapidul in campionat si totusi, ce a jucat aseara in uefa; evident, este putin raportandu-ne la anul trecut, dar asta ne e valoarea, si rapidul a jucat bine.
Stiu ca presa se vinde bine atunci cand echipele romanesti obtin rezultate in europa, sa recunoastem totusi ca anul trecut ne-a cam mers totul, si o echipa cu acelasi lot poate nu se va putea exprima la fel 2 ani la rand.
Sunt multe de discutat despre fotbal, pacat ca se discuta prea putin…Trebuie intretinuta atmosfera de senzational si ceva scandal, fiindca asta vinde ziarul, sau face trafic.

Alex (13 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:13

meciuri fenomenale in ultimii 3 ani de CL: dublele chelsea – barca din ultimii 2 ani si probabil si cea de anul acesta, chelsea – monaco, monaco – real madrid, chelsea – bayern, milan – deportivo si milan – liverpool (asta nu a fost dubla)…sper sa nu fi scapat nici unul

Radu (2 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:16

De ce se ajunge la asemenea echipe monolit, care incearca sa instituie un monopol? Din investitii masive, din interes pentru celebritate si comentarii la adresa sinelui (a se citi Abramovici pentru presa si Roman pentru prieteni).
Dincolo de investitia in cea mai mare afacere media la momentul actual raman si clipe de satisfactie pentru noi, amaratii dornici de calitate macar la nivel audiovizual. Asteptam returul.

Mircea (28 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:23

si totusi chelsea nu a pra facut mari performante in CL; si barcelona nu mai joaca la fel ca anul trecut-vezi meciul lor cu Werder Bremen.
Evident, noi suntem castigati, fiindca vedem spectacol, indiferent de numele echipei: Chelsea, Barcelona, Steaua, Real, Lyon…

Mircea (28 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:28

Un meci nu insemna automat o intreaga campanie victorioasa in CL. E posibil ca alta echipa sa ia titlul….

Alex (13 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:29

mircea: de obicei echipa care a batut chelsea in ultimii 2 ani, a castigat liga campionilor… chelsea are nevoie de putin noroc ca sa castige liga

Leon (2 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:30

problema barcelonei ramane rijkaard..in primul an la echipa cand era pe un rusinos loc 12, olandezul mai ca s-a rugat in genunchi de ronaldinho sa-l salveze(faceti rost de cartea lui sandro rossel)..si astfel i-a oferit mana libera sau free role cum ii zic englezii..si ronnie a jucat incantator..a marcat doar 22 de goluri in toate competitiile si a pasat de 11 ori decisiv in 45 de meciuri( spre deosebire de sezonul 2004-2005–>42 de meciuri, 13 goluri, 14 pase de gol sau de sezonul 2005-2006–>43 de meciuri, 25 de goluri, 19 pase de gol)..cam putin, nu?
in acel prim an la barca, dupa parerea mea, ronnie a jucat cel mai bine.. mai tineti minte? meci de meci fiecare faza a barcei era dirijata de ronnie..asa spectacol nu a mai oferit..
odata cu aducerea lui deco i s-a mai taiat din aripi..si totusi s-a descurcat, a incantat..totusi sunt momente cand dispare din joc, lucru ce nu s-a intamplat atunci in primul sezon.. rijkaard fara ronnie e un zero..anul trecut cand n-a jucat 3 meciuri barca n-a castigat nici un punct..
daca ar intelege sa-l lase in voie barca ar fi mai spectaculoasa ca niciodata
cu ronnie si cu pustiul asta genial, messi, bara nu trebuie sa joace asa cum a facut-o pe stamford bridge..este umilitor si jenant..
ideea e ca ronnie o sa-si revina si o sa joace din nou ca in sezoanele trecute.iar voi, cei care acum va ridicati impotriva lui( ca se aud tot mai multe guri strigand impotriva lui, nu stiu de ce, ca a facut mai mult pentru fotbal decat toti ceilalti fotbalisti la un loc) o sa-l adorati dn nou si o sa-l pupati in anumite parti ale corpului, fie jurandu-va ca in viata voastra nu ati zis nimic rau de el, fie o sa faceti precum jurnalistii turci care il criticau pe hagi cand juca la galata: „sa ni se taie mainile cu care am scris impotriva lui hagi”..mai tineti minte?
apropo de hagi..nu sunt putini aceia care s-au ridicat impotriva lui dupa acel meci cu italia de la euro 2000 jignindu-l in toate felurile.. si dupa ce s-a retras el ne-am ales cu ce? cu „marele erou national” adi mutu, care sincer nu va reusi vreodata sa califice romania la vreun turneu final
nu respectati valorile..nu respectati jucatorii de geniu..si dupa ce acesti jucatori dispar, ii regretati..pai, regretati-i, voi cei „23 de milioane de antrenori” cum zicea si boloni, ca nu ati stiut sa va bucurati de spectacolul oferit de ei..
voi respectati numai leprele astea care se dau mari pe la televizor ca sunt fotbalisti..noi nu vom avea niciodata un ronaldinho, nu vom mai avea niciodata un hagi, pentru ca sincer nici nu-l meritam..asa oameni, asa jucatori.
e o rusine acuzele ce i se aduc lui ronnie si de-abia astept sa incante din nou cu golurile lui, cu driblingurile lui, toate acele „floricele” care ne ridica de pe scaun..sa vad atunci ce or sa mai zica scepticii astia care n-au facut mai nimic notabil cu viata lor si vorbesc de a lui ronnie.
cum scria in prefata „procesului” de kafka: manifestare a complexului de inferioritate ce decurge din fiinta lor..

noi, ceilalti, care chiar te-am iubit si te iubim pentru ceea ce faci in teren asteptam cu sufletul la gura sa le mai predai o lectie criticilor tai.. poate chiar duminica, pe bernabeu

iti urez numai bine, ronnie, ingerul barcelonei!

Mircea (28 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:31

poate ca ar fi momentul sa castige si chelsea, cel putin raportat la investitiile care s-au facut…
si cand ma gandesc ca Gigi isi dorea sa joace candva o finala de CL…

Mircea (28 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:34

pt Leon;
Excelent comentariul!

Alex (13 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:35

leon: mie imi place ronaldinho, dar daca tii minte acum 2 sezoane, cand a luat barca primul titlu cu rijkaard si ronaldinho…spre finalul sezonului, ultima treime, ronaldinho era rupt nu mai putea si totusi vroia sa joace si era titular meci de meci…el nu juca nimik tot meciul, cum intra van bommel, barca castiga meciul…ronaldinho ajuta echipa, dar o si trage in jos…cel mai important jucator al barcei este eto’o…multe din pasele decisive ale lui ronaldinho au fost transformate in goluri de eto’o…deci crede-ma ca fara ronaldinho, barca se mai descurca,…fara eto’o , e mult mai greu

Cristian (1 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 15:57

Oameni buni, Hilario a aparat OK, dar nu-mi aduc aminte de vreo interventie iesita din comun. Da, nu a gafat, dar asta ar trebui sa fie o dovada de normalitate si nu de excelenta!

Uzonka (1 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 16:03

Buna ziua dl. Geambasu,
ati aparut iarasi ??? Ca erati marele optimist inaintea meciului Steaua-Real si pe Realitate TV si aici in GSP erati sigur de victoria stelei , parca ati vorbit cam flegmatic despre Real parca era o echipa de liga 2. Da e dreptul fiecaruia sa se exprime parerea . Dar nu sunt sigur daca ati si simtit ce ati zis sau numai gazetaresc ati pomenit. Daca ati crezut atunci e grav. Dar e mai interesant ca miercuri si joi nu ati mai aparut pe aceste pagini si joi seara cu Manolo erati mai prudenti. Asta e undeva marea problema ca nu vedeti realitatea !!!! Inteleg ca Jiji pune nationalismul inaintea rationalului, dar sincer pe dvs nu v-am inteles. Ca pana acum v-am considerat un adevarat specialist dar acum v-a lipsit total profesionismul gazateresc !!!

Cu Stima

Stefan

Cris Alex (75 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 16:42

Nea Vanea poate dormi linistit…d-le Geambasu…continuati sa scrieti, pentru ca o faceti foarte frumos…

Leon (2 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 20:01

alex tata nu ai dreptate deloc…pentru ca van bommel a fost un cvasi-inexistent la barca..trebuia sa citesti articolele de pe elmundodeportivo si sport.com din Catalunya
asa bun era ca l-au deportat la bayern..unde intr-adevar joaca..aduce aminte de cel de la psv..te intreb un lucru: cand barca a luat primul titlu cu rijkaard antrenor, adica in sezonul 2004-2005 van bommel unde juca?? ca in aprilie 2005 a castigat titlul in olanda cu psv??si in mai 2005 a confirmat ca va juca la barca ( With the Eredivisie title in PSV’s hands at the end of April, he confirmed he would join FC Barcelona in May 2005 after the Catalonian club captured La Liga.–> wikipedia..sper ca stii engleza)

doi la mana: in cazul in care nu ai vazut reportajele de anul trecut cand puyol, xavi, eto’o sau ronnie se antrenau cu cei de la grupele de juniori, stii cum il caracteriza eto’o pe ronnie? SENOR BARCA…nu puyol, ci ronnie..
crezi ca ar mai fi ceva de spus? hai sa-ti mai zic

eto’o „inima de leu” e cel mai bun atacant din lume..am zis asta de cand juca la mallorca..dar si el a recunoscut dupa finala de la paris ca Liga e a lui ronnie..la fel a recunoscut ca ronnie merita balonul de aur si trofeul fifa pentru cel mai bun jucator al lumii
adu-ti aminte:anul trecut cand barca a jucat la valencia fara ronnie dar cu eto’o in teren ce a facut? a luat bataie..
sa vorbim putin de sezonul cu pricina cand ronnie era „rupt” si nu juca nimic( nu nimik–> denota infantilism si lipsa de personalitate sa stii si tu) :
meci pe bernabeu–> gol ronnie(desi cam tarziu), meci la malaga: pasa de gol, meci acasa cu albacete: pasa geniala de gol lui messi pentru 2-0; meci la valencia: gol incredibil(pentru care a primit 18 milioane de euro ca sa-si dea acordul sa poata aparea intr-un joc) plus pasa de gol pentru eto’o, meci cu levante–aici a jucat mai sters, meci cu villareal–> gol plus pasa de gol si in final ultima etapa cu sociedad nu a jucat..
unde era el rupt ca nu inteleg..
un sfat prietenesc: simplu fapt ca ai vazut trei meciuri la viata ta nu inseamna ca stii fotbal..sunteti unii care chiar credeti stiti fotbal..
adu-ti aminte, in cazul in care nu erai prea mic, cand juca el la psg ce il tot ruga pe fernandez? sa joace in spatele varfurilor nu pe banda stanga..la barca unde joaca de regula?
asa ca nu mai vorbi ca sa te alfi in treaba..
mai verifica..mai documenteaza-te..
ca risti sa devii penibil..

pt mircea: mersi.. pur si simplu nu suport ca doi-trei oameni care azi tin cu barca maine cu livorno sa vorbeasca asa degeaba sa se afle in treaba, intelegi?

p.s. scuze pentru o greseala gramaticala din primul comentariu:e o rusine acuzele.. am vrut sa spun: sunt o rusine acuzele… datorita nervilor produsi de anumite persoane

armanovici (10 comentarii)  •  20 octombrie 2006, 20:45

Privind acest meci am avut senzatia ca Barcelona nu a putut mai mult sa joace, nu pentru ca nu a vrut ci pentru ca nu a fost lasata…Am vazut pase geniale printre 2 aparatori adversi, am vazut faze spectacol, Barca a avut o posesie zdrobitoare dar totul se naruia in fata careului de 16 m a lui Chelsea unde aparea intotdeauna nu 1 om la dublaj ci 2 sau chiar 3 cu intrari kamikaze…iar cand Chelsea recupera mingea pe atacul spaniolilor, era aproape de fiecare data ocazie mare de gol.

Asta e Chelsea care se apropie de ce vrea Mourinho, malefica si neiertatoare…din pacate a jucat la 60% din potential, altfel era 3-0 in min 60 si poate vedeam o alta Barcelona spre final si un spectacol de genul acelui 4-2 cand catalanii au jucat de „frica umilintei”

Se adevereste ca e greu ca Barcelona sa invinga Chelsea 11 contra 11.

Si sunt convins ca in retur Chelsea nu pierde, si la cata „ura” are Mourinho pe catalani nu as exclude o victorie pe Nou Camp.

Si poate sunt obiectiv…:) . Vom vedea!

BBC (2 comentarii)  •  22 octombrie 2006, 17:46

citeste bai incompentule ce scrie tru daca tot il aduci in discutie

Una jalnica, unele de sticla
(situatia si margelele) (TRAIAN UNGUREANU & T.R.U.)

Habar n-am ce se va intampla pe Stadionul Ghencea. Cred, de altfel, ca e si neinteresant, si neimportant. Va castiga Real sau Steaua. Asta daca nu va fi complet invers, desi e posibil sa asistam la un egal, caz in care prevad ca nici una dintre echipe nu va marca sau, daca va marca, nu va reusi sa inscrie nici mai mult si nici mai putin decat echipa adversa, care va marca, la randul ei, un numar egal de goluri cu adversarul. Prin urmare, strasnic de neinteresant. Neimportant meciul din Ghencea e din cu totul alt motiv. Steaua nu mai face parte din viitorul acestei grupe, ci din istoria ei incheiata. Steaua va mai juca, dar nu se mai poate califica. Sfarsitul a venit, repede, in al doilea meci, jucat tot pe Ghencea (pe cand totul era, inca, interesant si important) impotriva „celor de la Lyon”, viitorii castigatori ai Ligii Campionilor (aici lucurile sunt chiar foarte usor de prevazut).

Sub Copsa

Interesant si important, in meciul impotriva Realului, e cu totul altceva, si anume ceva infricosator de romanesc: provincialismul, dorul fioros de parvenire, lesinul napraznic la icoane fosforescente, vibratia orgiastica a unui trup care si-ar putea numara coastele, dar in­telege sa orbeasca de dorinta si sa plateasca oricat pentru a se drapa in ce se poarta in centrul lumii. Si totul porneste de la „cei de la Lyon”, urmati, apoi, de „cei de la Real”. Nu de la echipe, ci de la aceasta expresie repetata interminabil, intr-o limba calcata in picioare de multimea gazetarilor de o zi care alearga disperata la intalnirea cu celebritatea. Formula „cei de la Madrid” imparte patul de freamat sordid cu alte nenorociri care strapung, acum, in aceasta clipa, inima tuturor scriitorilor si oamenilor de buna crestere care s-au straduit sa dea o forma cuviincioasa si supla gandirii in care vorbim romaneste. Iata: „in ultimul timp, evolutia madrilenilor a fost una nu tocmai buna”, „Steaua face cu mana la amintirea marii echipe din ’86” si altfel. Deschideti ziarele si televizoarele. Va veti incarca de toxine ca o epava uitata sub Copsa Mica. Daca ne oprim aici, surprindem intr-un spagat enorm o limba parasita de propriii ei vorbitori. Dar nu ne oprim aici. Sosirea „celor de la Real” a fost una cum nu s-a mai pomenit la Bucuresti. O salva prelunga de gemete si respiratii taiate a pravalit asupra noastra enciclopedia fara sfarsit a referintelor la: bogatie, bani, averi, con­turi, opulenta, lux, milioane, miliarde, sute de mii, monede, costuri, incasari, preturi, tarife, firme si categorii de servicii. Astfel: „Cei de la Real vor locui la un hotel de 5 stele”, „Real are un buget de 350 de milioane de euro”, „Beckham aduce de unul singur 25 de milioane de euro venit anual”, „Real se indreapta spre hotelul de 5 stele, intr-un autocar de 5 stele”, „Lotul celor de la Real este unul care valoreaza un miliard de euro”, „Steaua are un buget mult mai mic, dar il va spori, cu siguranta”. Unde e fotbalul? Bineinteles, nicaieri. Normal: Steaua-Real, aparitia lui Pavarotti, asasinarea lui Basescu, Premiul Nobel lui Dinescu, Laura Andresan numita ambasador UNICEF vor fi, daca vor fi, unul si acelasi lucru: o numaratoare setoasa de bani si senzatii tari, locuite de personaje in viata sau recent decedate.

Real descopera tarla si tarlaua

Obsesia mediatica pentru bogatie ca singura proba de viata si importanta e de fapt realitatea. Singura in vigoare. Acord national impus si pompat in milioane de creiere si suflete. Real-Steaua n-a fost nici o clipa un meci de fotbal, ci s-a nascut, alaturi de similarele cultural si politic, in bratele unei evaluari primitive: cat? Relatarile care descriu orice eveniment notabil masurand banii sau grandoarea au sunetul unei rafale dogmatice si o insistenta aproape religioasa. Real Madrid soseste la Bucuresti. Televiziunile isi intrerup programul. Va supravietui istoria postcomunista a Romaniei? Mai putem fi, oare, aceiasi? Cum vom da ochii cu viitorul?

Nimic nu ne face mai realisti in fata propriei noastre nimicnicii decat un asemenea cataclism, de care Salgado si Robinho n-au habar. Bogatia si celebrita­tea provoaca un respect isteric, o subordonare imediata, care se repede sa numere vilele, iubitele, ceasurile, telefoanele si conturile reunite ale lotului spaniol. La scara avionului, Real s-a pomenit in fata unei realitati bizare. O lume frenetica pana la balbaiala, nepregatita sa observe si sa invete ceva despre valoarea propriu-zisa. O lume in stare de prostitutie completa, in stare sa se indoaie si sa se umileasca nespus. Fotbalul, Casillas si umbra lui Puskas (cine?) nu explica nimic. Foamea de importanta si instinctele salbatice ale unei lumi inraite de invidie si tribalism explica tot. Nu mai e timp si nici nu va mai fi. Istoria a distrus orice urma de rabdare si a impins in fata calculul care spune ca, la urmatoarea cotitura, cand la putere vor veni ceilalti, ocazia va disparea. Tot trebuie furat, cucerit, jefuit, santajat, acum, cat mai avem puterea, cat mai suntem pe scena, cat ne putem face remarcati, cat mai avem fesele tinere si atentia celor ce premiaza la dispozitie. Am descris presa. Adaog discursurile si am descris si statul politic.

Aparitia „celor de la Real” a fost „una” istorica. Romania din jurul avionului care a adus Realul s-a transformat, cu ajutorul mediilor de informare, intr-un teritoriu virgin, insula uitata intre Tibet si Gallapagos, tarla si tarla presociala pe care Real o descopera binevoitor si o trateaza, dupa manual, cu margele de sticla. Pustiul are un farmec etnic aparte, intretinut cu sudoare de fete disponibile, cotidiane tabloide, televiziuni in transa si plasme printre tufisurile locuite de bastinasi intrecuti de mersul lumii. Nimic nou.

Cum am distrus un secol trecut

Am mai fost aici. Real Madrid a sosit la Bucuresti, intr-o zi de octombrie a secolului al XIX-lea romanesc. Un secol provocat la reaparitie, de postcomunismul romanesc, printr-un formidabil salt inapoi, sub garantia anarhica a degradarii generale. Acum 150 de ani, Romania premoderna era electrizata in acelasi mod convulsiv de aparitia trecatoare a subtrupelor de vodevil frantuzesc si opera ambulanta italiana. Lumea buna se prezenta pentru lesin colectiv, in sali luminate cu o sfortare care nu era de nasul prostilor cazuti printre barnele de pe Podul Mogosoaiei. Era o lume care imita cu prosternare, dar motivat. Cultul era inept, dar nu decisiv. Snobismul era larg, dar nu la putere. Clasele de sus falsau cu voluptate, dar nu erau de capul lor. Protipendada nu era suta la suta o turma de prosti, militieni, securisti, curve, analfabeti, hoti, brute, mincinosi, batausi, infractori si judecatori masluiti. Nu. Kogalniceanu, Alecsandri, Negri, Rosetti vegheau cu ochi invatat si minti bine cladite, din centrul sistemului de stat si de la varful culturii. Timpul nu ne-a ajutat, iar noi l-am sfatuit sa fie cat se poate de oxidant. Istoria Romaniei a curs intr-un fel canceros si nonaritmetic. Secolul al XIX-lea ne-a dat discernamant si snobism in cantitatile normale si echilibrate care insotesc orice societate normala sau aproape normala. Secolul XX a stricat echilibrul si s-a tulburat, inca din anii ’30, dupa care s-a scufundat intr-o experienta ermetica si bezmetica: dictatura comunista. S-ar putea sa nu ne mai revenim. Sunt gata sa devin patriot roman, dar nu gasesc timpul. Caci secolul XXI a distrus mai intai secolul XIX, simbolul reusit al Tranzitiei, si continua, in chipul cel mai periculos, cu o deznadejde aproa­pe totala. Energia generatiilor noi se desira, aproape imediat dupa nastere, in cultul prostesc al imediatului. Complexele de inferioritate domnesc turbat si impun o goana care vrea, in orice clipa si prin orice mijloace, sa vaneze bogatia sau sa stea macar in umbra ei.

Pretul atestat al chilotilor lui Ronaldo, prosopul folosit de Raul, recordul de plata stabilit la micul dejun al lui Beckham. Orice. inceputul secolului XXI romanesc e secolul XIX fara discernamant, fara urma de siguranta, fara limba, gandirea si patriotismul lui Kogalniceanu. Fara nimic altceva decat margele de sticla pe care „cei de la Real” au uitat sau nu s-a gandit sa le aduca. Situatia noastra nationala e una jalnica.

cell phone wallpaper graphic (774 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 19:58

best card credit student…

More than one of instant faxless payday loan consolidate credit card loan…

juegos de poker en español (774 comentarii)  •  10 ianuarie 2008, 12:46

loan payday software ca in loan payday software…

In general des règles du poker advance cash net payday usa…

cash advance service (774 comentarii)  •  25 ianuarie 2008, 19:14

advance cash loan online…

Note that cash till payday loan cash advance loan online…

Lamps (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2008, 22:57

Intr-adevar Chelsea-Barcelona este cel mai tare derby de pe Pamant..Lampard,Terry & Drogba cei mai buni….Chelsea the best!!

advance card cash credit (774 comentarii)  •  31 ianuarie 2008, 20:35

inheritance cash advance…

Esistverstanden advance cash day pay advance card cash credit…

soittoäänet aito (774 comentarii)  •  2 februarie 2008, 9:10

pitkät soittoäänet…

Here soittoäänet finlanders mtv3 soittoäänet…

Comentează