Neica nimeni Ernie

Finanţatorul Timişoarei îşi afişează cu mîndrie ignoranţa fotbalistică. El aparţine unui club select

Marian Iancu infirmă. De fapt, confirmă. Nu a auzit în viaţa lui de Ernie Brandts. Dumnealui a auzit de Rijkaard, de Van Basten. Bănuim că şi de […]

Finanţatorul Timişoarei îşi afişează cu mîndrie ignoranţa fotbalistică. El aparţine unui club select

Marian Iancu infirmă. De fapt, confirmă. Nu a auzit în viaţa lui de Ernie Brandts. Dumnealui a auzit de Rijkaard, de Van Basten. Bănuim că şi de Johann Cruyff, nu băgăm însă mîna-n foc. Finanţatorul lui Poli nu infirmă, confirmă. Cum naiba să ştie conducătorul român al unui club important de un olandez oarecare pe numele lui Ernie Brandts? Se împiedică aliotmanul BkP de un ciot batav?

Doar că anonimul acesta nu este un cultivator de lalele atins de criză, ci un fost mare fotbalist. Fundaş de meserie. Care a îmbrăcat de 28 de ori tricoul naţionalei olandeze şi a înscris de 5 ori pentru aceasta. Brandts a jucat finala Cupei Mondiale din ’78, pierdută de olandezi în faţa Argentinei lui Kempes. După o ratare cît un trofeu a lui Rensenbrink, la 1-1 în minutul 90. Acum ar trebui să explicăm cine erau Kempes, Luque sau Ardiles, Neeskens ori Rensenbrink, dar o lungim aiurea. Iar dînşii au treabă.

Dînşii au treabă. Să-i demită pe antrenorii serioşi, să-i jignească pe foştii mari fotbalişti cîntărindu-le creierul cu măsuri numai de ei ştiute. Să-i împroaşte cu zoaie pe ziariştii „dobitoci”. Mai exact pe ziariştii cu care nu au contract de sponsorizare şi de spălare a creierului. Fiindcă există şi aşa ceva, deşi mai corect ar fi să folosim singularul. Stă în puterea domniilor lor finanţatoare să-şi satisfacă orice fantezie, să arunce cu lături în capul celor care nu le împărtăşesc opiniile. Subordonaţi, suporteri, jurnalişti.

Stă în puterea noastră să ne opunem. Răul nu creşte decît din abdicările celorlalţi. Sînt momente în care ironia nu ajunge. În faţa mitocăniei endemice, nu trebuie să fii maliţios, insinuant. Mîrlăniei nu-i răspunzi cu o fandare elegantă. Hîrdăul cu mizerie nu are fund, iar singura măsură eficientă este să ridicăm un cordon sanitar în jurul acestor cetăţeni. Cît nu e prea tîrziu. Niciodată nu e prea tîrziu.

Faptul că Iancu nu-l cunoaşte pe Ernie Brandts nu e o dramă la scară planetară, dar vorbeşte despre ceva care se aplică tuturor şefilor de club din România. Ignoranţa în materie de fotbal dăunează grav perspectivei fotbalistice. Lipsa de cultură fotbalistică e sinonimă incompetenţei. Astfel se explică demiterea lui Uhrin, angajarea lui Peseiro, valul de imigraţie a străinilor second şi third hand. În această ignoranţă fudulă desluşim optimismul indecent dinaintea grupelor Champions League, băţoşenia în discuţiile cu fotbaliştii la final de contract. Joaca de-a măritul şi de-a micşoratul contractelor. Totul povesteşte despre nişte oameni care îşi satisfac un moft, nu o pasiune. Pasionaţii, adică „dobitocii”, aşteaptă ziua cînd vreun Gerd Muller sau Paolo Rossi vor primi botezul de la vreun Gigel: „Şi tu, hahalero, cine eşti şi ce vînt te aduce pe aici?” Ziua aceea nu e departe.