Oli, vehiculul electoral al lui Gino

Când nu hibernează, preşedintele Ligii vinde poveşti patriotice cu prinţi care renunţă la banii plini de petrol ai arabilor

Cam multe secrete pentru „Ghici ciupercă cine-i”. Contra a făcut şi el pe misteriosul până în ultima clipă, aşezat în maşină la dreapta lui Mihai Stoichiţă. Federaţia nu dispunea de multe variante în alegerea selecţionerului, aşa că nu se poate spune că a ales, ci că a numit un nou antrenor la naţională. Formidabil este că un an vom sta liniştiţi. Până toamna viitoare ne putem închipui că avem cel mai bun selecţioner din lume. Sau invers. Imaginaţia poate să lucreze.

Bunicul şi populismele
Deocamdată să observăm că Gino Iorgulescu a ieşit din hibernare. Invizibil în majoritatea timpului ca un şef de organizaţie subversivă, preşedintele Ligii a reproşat FRF că nu a întreprins tot ce era omeneşte posibil pentru a-l convinge pe Olăroiu să preia naţionala. Povestea asta cu prinţi pământeni căliţi în bătăliile deşertului şi întorşi acasă bogaţi şi dezinteresaţi prinde excelent la public. Mai ales când este spusă de cineva cu barbă de bunic şi dimensiuni de Falstaff. Cei mai mulţi ştiu totuşi că Oli, plătit şeiceşte la Al Ahli, nu ar fi acceptat oferta salarială a lui Burleanu. Dar populismele se vând bine înainte de alegeri. Căci la LPF sunt alegeri în această toamnă, iar domnul Gino s-a hotărât să candideze. Cu promisiuni de drepturi TV mai frumoase şi mai drăgăstoase la pachet.

Ce putea să îi ofere FRF
Discuţia serioasă pe care Iorgulescu putea să o abordeze în faţa jurnaliştilor era în ce condiţii putea fi atras Olăroiu, prietenul şi partenerul lui în afaceri, în proiectul echipei naţionale. Că aşa ne place acum să vorbim, pe proiecte, pe studii de fezabilitate. Deci. Accepta Oli un salariu de 4-5 ori mai mic decât cel pe care îl are acum? Răspunsul este nu. Atunci ce îi putea oferi federaţia în afară de pirotehnie patriotică? De exemplu, promisiunea unui câştig foarte mare la obiectiv. Numai la obiectiv. 2 sau 3 milioane de euro pentru calificarea la Turneul Final Euro 2020. Bani de la UEFA, proveniţi tocmai din prima de participare la Euro. Să admitem că FRF-iştii mergeau pe această variantă. Nu riscau mai nimic, eventual doar să le rămână mai puţin pentru primele lor.

Accepta Oli să lucreze doar pe obiectiv?
Întrebarea este alta. Ar fi fost de acord Olăroiu? Avea curajul să lucreze doi ani pentru un câştig ipotetic? Nu vreau să răspund în locul lui, dar dacă este adevărată teoria că nimeni nu poate face miracole din cauza jucătorilor mediocri, asta i se aplică şi lui Olăroiu. Pe cale a fi sanctificat pentru pasiunea pentru meserie, o, da, dar nu într-atât încât să renunţe la banii arabilor, fostul antrenor al Stelei nu a dat semne serioase că ar fi tentat să revină în România. Exceptând scurtele vacanţe. Şi indiferent în ce „proiect” ar fi fost inclus. Înaintea lui Christoph Daum, el, Olăroiu, a fost ofertat cât se poate de concret să preia naţionala în vara lui 2016. Acea Românie era o echipă care tocmai se întorcea de la un turneu final european, clasată încă decent, locul 22 mondial. Iar Oli a refuzat, deşi Andrei Vochin chiar insistase cu marea şi cu sarea. E drept că nu cu sondele din Golf. Acelaşi Andrei care îl cultivase pe Oli încă din perioada când era ziarist. Asta ca să ştie nu Gino Iorgulescu, ci doar cei care deja au ridicat soclul statuii lui Cosmin Olăroiu.

Cam mulţi contra lui Contra
Cât despre celălalt Cosmin, noul selecţioner al României, să îl lăsăm să se instaleze în post, să îşi aleagă colaboratorii şi să pregătească ultimele două meciuri din grupe, cu Kazahstan şi Danemarca. Celor cu probleme de memorie, cei care au acuzat presupusul linşaj mediatic a cărui victimă ar fi fost antrenorul german, le reamintesc că Daum a fost întâmpinat cu mult mai multă simpatie decât Contra. De suporteri, de presă şi chiar de o bună parte a lumii fotbalului. Contestările au apărut după rezultatele proaste, nu înainte. Nimic original, peste tot în lume se întâmplă la fel. Poate că pentru Contra este mai bine astfel, să plece la drum pe un orizont de adversitate. Copiii şi selecţionerii trebuie mângâiaţi în somn, nu-i aşa?