Calmul sau colericul?

Duelul Steaua-Dinamo va fi, ca întotdeauna, şi unul al antrenorilor. De data asta cu o figură nouă, Nicolae Dică

Pe Cosmin Contra îl cunoaştem. Sau aşa credem. Pe Nicolae Dică urmează să îl descoperim. Îl ştim cum era ca jucător, avem câteva indicii despre pasiunea lui pentru meseria de antrenor. Dar din momentul în care a acceptat oferta lui Becali, destinul profesional al lui Dică nu se mai află doar în propriile mâini. Nici al lui Contra, dar din alte motive.

Paralela între două stiluri
În lipsa imaginilor de la meciurile de pregătire, ne bazăm pe relatările reporterilor aflaţi la faţa locului. Oricum era un supliciu să urmăreşti nişte partide prost filmate şi jucate în dorul lelii pe terenuri învecinate cu păşuni pe care pasc văcuţe Milka. Colegul Eduard Apostol a cules mai multe impresii despre Contra şi despre Dică, pe care le-a strâns într-un articol comparativ. De vreo 10 zile, el face naveta între Slovacia şi Slovenia, ţările în care şi-au stabilit cantonamentele Steaua şi Dinamo.

De ce o paralelă între stilurile celor doi antrenori? Pentru că sunt în absolut personaje interesante. Iar în particular sunt oamenii care conduc cele mai importante echipe din România. Aici se simte o rumoare. De ce, dom’le, sunt Steaua şi Dinamo cele mai importante echipe din România? Simplu, fiindcă au cei mai mulţi suporteri. Suporteri activi şi simpatizanţi tăcuţi. De departe cei mai mulţi. Steaua şi Dinamo rămân alfa şi omega în campionatul nostru, indiferent de clasamente şi regulamente.

Transfer de energie
Să revenim. Spuneam mai sus că pe Contra îl ştim. Era harnic, implicat şi aprig ca jucător, a rămas fidel acestor trăsături şi ca antrenor. Participă activ la şedinţele de pregătire, stă cu gura pe jucători, îi ceartă, îi motivează. Într-un cuvânt, este energic şi vrea să transmită această energie jucătorilor lui. Nimic substanţial nou, veţi observa, poate doar o sesizabilă nervozitate provenită din eternul blocaj al transferurilor.

Prin comparaţie cu Cosmin, Nicolae Dică este mult mai calm. Întreţine o relaţie mai apropiată cu jucătorii, chiar amicală, foloseşte mai puţine cuvinte în dialogul cu aceştia. Nu o dată la antrenamente adoptă rolul supervizorului care îşi împarte munca împreună cu colaboratorii. Poate că este un exerciţiu pe care şi l-a impus, dat fiind faptul că nu deţine licenţa PRO, iar la meciurile oficiale va fi obligat să facă pe secundul lui Viorel Tănase.

Arma periculoasă
Îl regăsim în reacţiile tânărului antrenor Nicolae Dică pe jucătorul Nicolae Dică. Fotbalistul Dică era un mijlocaş ofensiv care gândea în teren. Nu avea o viteză de deplasare formidabilă, dar strălucea la capitolul viteză de execuţie. Discret în joc, nu insignifiant, el era de multe ori omul care apărea în prim-plan când era nevoia mai mare. Avea un tip de personalitate care nu te trăgea de mânecă.

În teorie, calmul lui Dică este mai aproape de profilul tehnicianului modern decât spiritul coleric al lui Contra. Calmul poate fi însă o armă periculoasă în ocupaţia de antrenor. Cu tact, Dică va putea para o vreme imixtiunea lui Becali în viaţa echipei. Prea mult calm pe banca tehnică poate transfera letargie şi în teren. Pericolul cel mare vine totuşi din tribuna oficială, din direcţia patronului. El este marele adversar. Impulsiv, viclean şi imprevizibil.

Scriitorul, astronomul şi antrenorul
Încă foarte proaspăt în meserie, Dică a riscat enorm atunci când a acceptat fără să ezite oferta de la palat. Cu prima ocazie, Becali va mătura cu el pe jos. Tentaţia a fost însă mai mare decât judecata rece şi a funcţionat încă o dată axioma „Steaua nu se refuză”. Îl înţeleg însă pe Dică. Toţi suntem tentaţi să ardem etapele.

Ştiu că este un om pasionat de meseria de antrenor. Condiţie necesară, nu şi suficientă. Puţini cititori pasionaţi ajung şi scriitori, din milioane de pasionaţi de istoria universului doar câţiva ajung astronomi. Dar asta nu trebuie să ne împiedice să aşteptăm cu interes primul derby Steaua-Dinamo. Calmul sau colericul? Discretul sau expansivul? Cel căruia i s-au făcut toate transferurile sau cel căruia nu i s-a făcut niciunul?