George, lăncierul nostru
A renunţat la varianta comodă. Se întoarce acasă. Ştie că nu mai are timp de pierdut
Probabil că viaţa e mai simplă decît ne place nouă să credem. Cel puţin viaţa fotbalistului. Mai simplă şi mai grea. Noi vedem luxul, […]
A renunţat la varianta comodă. Se întoarce acasă. Ştie că nu mai are timp de pierdut
Probabil că viaţa e mai simplă decît ne place nouă să credem. Cel puţin viaţa fotbalistului. Mai simplă şi mai grea. Noi vedem luxul, nu unghiile descărnate şi urmele de crampoane de pe tibii. Încă ceva. Între un transfer trecut şi unul viitor nu se întinde un ocean de dileme existenţiale. Trebuie să ştii ce vrei şi să te hotărăşti repede. George Ogăraru a decis să se întoarcă. Acasă, adică la Steaua. După doi ani face calea înapoi. Alte bagaje, alte griji. Speranţe, calcule.
De ce se întoarce totuşi Ogăraru? Răspunsul simplu: Van Basten l-a anunţat că nu intră în planurile de viitor ale lui Ajax. Aşa cum aţi observat, Marco van Basten nu practică nuanţările. El şutează fără preluare, din voleu. Ţineţi minte golul din poarta lui Dasaev. Să încercăm noi o preluare, deci răspunsul nuanţat: George nu a reuşit să se impună la Ajax. De ce s-a întîmplat asta e mai greu de explicat.
Pentru că înainte să fie transferat, fusese intens monitorizat de scouterii lăncierilor. Pentru că în timpul supravegherii fusese plăcut de aceştia. El îi impresionase plăcut nu doar fotbalistic.
Ruud Krol şi compania observaseră că băiatul de 26 de ani din România nu ştia doar să lovească bine mingea. Vorbea mai multe limbi străine, avea o atitudine urbană, era un tip echilibrat. Exact profilul de fotbalist care nu are nevoie de perioade nedeterminate pentru integrare. În echipă şi în comunitate. Nu e simplu să trăieşti în Olanda, tocmai pentru că e o ţară libertină, un loc unde aparent ai voie să faci orice. Realitatea contrazice însă poveştile, iar Amsterdamul nu trebuie confundat cu Red Light District.
Drumul Bucureşti-Amsterdam, o victorie. Drumul Amsterdam-Bucureşti o înfrîngere. Iar simplificăm. George a ales să renunţe la un salariu confortabil, pe care l-ar fi primit şi din postura de rezervă profesionistă. Nu a acceptat nici varianta unui transfer în Olanda, la o formaţie de pluton. A ales să se întoarcă la Steaua. Şi ştiţi de ce? Pentru că la 28 de ani ai două variante. Prima, aştepţi pensia păcălind viaţa, plutind calm în zeama călduţă a mediocrităţii. A doua, te trezeşti, te scuturi, îţi spui: asta e, merg înainte, am încă nişte ani buni în faţă, trebuie să încerc. Iar el încearcă. Într-o ţară departe de perfecţiune, într-un campionat în care miroase mereu a complot. Dar e acasă. La Steaua. Bine ai venit, George, ţi-am simţit lipsa!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele