Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Mămăliga şi aurul olimpic

Viitorul nu aparţine copiilor maidanelor, ci băieţilor răi de la oraş. Restul sînt subiecte de telenovele

Ne puneam conştiincios cenuşă în cap. Cenuşă amestecată cu idealuri olimpice, medalii strălucitoare şi un solid sentiment de jenă. Nu am făcut destul pentru […]

marți, 19 august 2008, 2:02

Viitorul nu aparţine copiilor maidanelor, ci băieţilor răi de la oraş. Restul sînt subiecte de telenovele

Ne puneam conştiincios cenuşă în cap. Cenuşă amestecată cu idealuri olimpice, medalii strălucitoare şi un solid sentiment de jenă. Nu am făcut destul pentru aceşti sportivi, am participat complice la starea de muribund a sportului românesc. Nu ne-am implicat, nu am mediatizat, ne-am fotbalizat. Şi alte vini mai mult sau mai puţin imaginare. După o ploaie scurtă de succese, care pot fi interpretate şi ca „succesuri” prin singularitatea lor, au venit şuvoaiele decepţiilor. 8 plus 1, Camelia Potec, Marian Drăgulescu, Nicoleta Grasu, Steliana Nistor, naţionala de handbal. Hap după hap. De aici pînă la viziunile apocaliptice nu e decît un pas. Apusul, cu majuscule. Noaptea universală. Meteoritul care loveşte în dinozaurii noştri laureaţi olimpici. Apoi un uriaş nor de praf, în urma căruia rămîn cîteva nevertebrate, din care ulterior se dezvoltă firav homo olimpicus.

Nu ni se pare deloc sănătos să ne culpabilizăm în bloc. Aşa cum nu am fost toţi membri de partid, nu noi sîntem de vină pentru tactica greşită a Cameliei la 800 de metri. Microbişti, amatori de sport, ziarişti. Nu presupusa noastră nepăsare a împiedicat-o pe Nicoleta să arunce discul la o distanţă decentă, după cum ratarea lui Drăgulescu nu are legătură cu dezinteresul programatic pentru sport al guvernanţilor. Tot aşa, nu ne simţim solidari cu apatia handbalistelor şi nu ne considerăm cotă parte a trufiei suficiente marca Gheorghe Tadici, a cărui indicaţie tactică supremă la un time-out a fost „nu şutăm decît în poziţie clară de a înscrie”. Cu asta voiam să cîştigăm titlul la handbal?

N-am obosit să-i aplaudăm pe cei care şi-au depăşit condiţia, dar ar fi timpul să ne detaşăm de stilul telenovelistic la modă în aceste zile. E o lovitură jurnalistică să afli că noua campioană a maratonului se duce din cînd în cînd la sapă în Turburea natală şi că o roagă pe mama ei să îi fiarbă o turtă de mălai. Însă e trist. Într-un sport pe cale să fie colonizat de
humanoizi ca Michael Phelps nu poţi opune viziuni idilice, cu alergători care în timpul liber merg la coasă, iar din cînd în cînd cîştigă maratonul de la New York. Acestea merg ca subiecte de filme lacrimogene, în lumea reală cîştigă băieţii răi, de la oraş.

A trecut vremea copiilor care ajungeau campioni la atletism fiindcă alergau cîţiva kilometri pe zi ca să ajungă la şcoală. Marii fotbalişti nu se mai aleg dintre campionii maidanelor. Constantina Diţă Tomescu şi Bănel Nicoliţă sînt excepţii care trebuie tratate cu admiraţie şi cu îngrijorare. Sportul e o profesie, şi nu ca oricare alta. O meserie. Şi o întrebare naivă de final.
Pe cîţi dintre voi v-a ajutat Statul în profesie?

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Mitică (4 comentarii)  •  21 august 2008, 18:45

D-le Geambaşu , cred că ăsta e cel mai bun articol pe care l-ai scris în ultimul an . Eu te felicit ! Uitându-mă azi , joi , la caricatura asta de echipă de handbal care a găsit ţapul ispăşitor în Tadici , cred că ,****ar face-o şi pe antrenoarea Norvegiei să le injure birjăreşte . Cât despre antrenorul rusoaicelor , cred că le-ar scoate imbujorate rău de la vestiar !

adi+base=love (1 comentarii)  •  23 august 2008, 4:19

@broasca blajina
„statul roman nu ajuta pe nimeni. el ia banii de la noi. ca sa se imbogateasca politicienii. eu am plecat din romania. locuiesc in alta tara, castig bine, traiesc bine. aici am reusit sa profit de studiile superioare facute in romania. dar sunt departe de prieteni, de locurile la care tineam, de casa. si toate astea din cauza statului roman. mi-e draga tara mea, dar statul roman m-a alungat de acolo. statul roman isi bate joc de noi toti. sportivii care castiga medalii la concursuri internationale nu ar trebui sa fie consideratti cetateni romani. toata gloria ar trebui sa fie a lor si numai a lor. insa statul roman se mandreste cu ei. si e pacat. e o alta forma de hotie din partea statului.”

corect !
conducatorii romaniei(toti,inclusiv base)=hoti.
in romania astia se gandesc doar la ei, cum sa mai fure cate ceva, iar cand se cearta o fac pt bani. daca din sport pot sa castige ceva, atunci fotbalul este acum in vizor.d-aia se agita toti in jurul lui, acolo e rost de bani. toate sporturile sint frumoase(parerea mea), chiar daca „tu” nu le intelegi pe toate.dar cum am mai spus, toti se ingramadesc acolo unde e rost de banuti (fotbal, tenis, golf, baschet si poate inca 2-3 ).in romaika, only soccer for suckers.
numai bine
ps: nici eu nu mai sint prin tara.si ma simt bine unde-s acu’

eu aka me (6 comentarii)  •  24 august 2008, 0:34

corect spus!… si f realist!
da’ kta lume e’n stare sa renunte la amanuntele si stilu’ telenovelistic doar d dragu unei viziuni decente si sanatoase?!?!
oare, in stilu’ asta pompierestic in kre ink traim(surprinzator) putem sa adoptam si atitudini si politici sanatoase?!?
kt despre ajutoru’ statului… asta e cea mai canceroasa reminescenta comunista!!! in loc sa n bazam p c putem noi, p noi insine, noi asteptam sa ni s creeze conditii, sa ni s ofere… sa… snf!!! cre’k tocmai d’aia facem o telenovela din orice succes: uite mah saracu’, a ajuns campion fara niciun fel d ajutor!… so wrong!!! a ajuns campion pt k poate, pt k a crezut in el si a privit inainte… n’a asteptat sa i s ofere! a oferit el o mostra d kracter!!!

Comentează