Urmează meciul „Impostorii” cu „Salvatorii”

Lăsaţi grijile calificării! Uitaţi că nu marcăm goluri! Începe adevărata partidă, lupta pentru şefia FRF

La rece lucrurile se văd la fel ca la cald. Rău. Lucrurile? Dar echipa naţională de fotbal a României nu este un lucru. Dar ce este? O fiinţă care se mişcă, se hrăneşte şi gândeşte? Sau o metaforă? O realitate virtuală? Un vis? Sau poate un coşmar? Poate o glumă?

Lapidat, delapidat

Acum însă nu este timp pentru filosofii ieftine. Acum trebuie să intrăm în oastea neprihăniţilor care iubesc fotbalul şi să-l alungăm pe Christoph Daum. Să-l lapidăm pentru că ne-a delapidat şansele calificării la Mondialul rusesc. A lapida înseamnă a bate cu pietre, a ridica primul cataroiul. Deci nu este frumos, pilda biblică spune să ne gândim bine înainte. Nu este frumos, dar este sănătos să îţi verşi nervii pe cineva, mai ales dacă persoana în cauză s-a comportat ca un şarlatan care îţi vinde apă chioară în locul leacului care te vindecă de orice. Iar Daum cam asta a făcut. A comercializat iluzii la preţ de licoare-panaceu.

Minciuna

Christoph Daum poartă răspunderea pentru felul în care joacă echipa României. Motivul este cât se poate de simplu. Pentru că asta scrie în fişa postului de selecţioner. Bănuim că ar trebui să scrie, mai ştii ce clauze năstruşnice or fi pe acolo? Dar Christoph Daum este cu adevărat vinovat pentru că a continuat să întreţină minciuna. Ne-a minţit cu talent că avem o echipă. Şi fotbalişti de valoare. Şi nu avem. Foarte posibil, nici el nu se pricepe să scoată ce-i mai bun din jucătorii pe care îi are la dispoziţie. Improvizează la nesfârşit, recurge la aşezări fanteziste. Insistă cu aiureala „să atacăm şi când nu avem mingea”, când noi nu ştim să o facem nici când o avem.

Nevinovaţii

Dincolo de nepotrivirea de caracter – asta se invocă la tribunal înaintea divorţului – trebuie să ne uităm puţin şi spre drăguţii noştri tricolori. Că tot aruncând cu ce ne vine la mână în direcţia lui Daum, îi uităm pe românaşii care joacă. Ei, nevinovaţi, dom’le! Nici goluri n-au înscris, nici piciorul nu le miroase! Victime, ce mai! Îi aşază ăsta fantezist în teren, îi abureşte cu tot felul de teorii savante, îi obligă să dea autografe suporterilor şi să intre în dialog cu ziariştii. Numai cazne! Şi lumea, da, lumea, parşivă. Mai ales ziariştii şi „analiştii”. „De-abia aţi aşteptat să săriţi pe noi”, a observat Keşeru după meci. Poţi să nu îi dai dreptate? De pe vremea lui Piţurcă, noi cu asta ne ocupăm. Pieze rele, stăm cu degetele încălecate, ca să piardă naţionala.

Keşeru şi compania de tinichele

Noroc cu patrioţi gen Keşeru care ratează din doi metri fiindcă greşesc piciorul de şut şi plonjează ca în bazin, neştiind să îşi calculeze paşii. Altfel, deprindere elementară de atacant, domnul Keşeru!, chestia asta cu timpul de întâlnire a mingii. Dar băieţii au tupeu. Păi, da, trebuie să aibă şi ei ceva dacă nu au valoare. În loc să pună capul în pământ, ei îngână tot felul de scuze şi de promisiuni. Îi simţi că de fapt nu le pasă, că de-abia aşteaptă să plece la cluburile lor. Liga belgiană cu Stanciu, Chipciu, Răzvan Marin şi Rotariu, o deziluzie. Chiricheş a sărit de vreo trei ori pe sub minge, Toşca are momente când i se stinge lumina, Latovlevici a trimis cam toate centrările în ficatul primului adversar din faţă. Încă o veste proastă. Lucrurile astea nu le antrenează Daum. Nici „predictibilul” Burleanu.

Campania electorală

După modelul olandezului Danny Blind, Daum ar fi dator cu o demisie. Şi cu o surdină, să nu mai auzim odele adresate angajatorului. Apropo, pe Burleanu îl vor pedepsi alegătorii. Sau poate că nu. Acolo se dă acum marele război. Între „impostorii” care au câştigat alegerile din 2014 şi „cei care respectă şi iubesc fotbalul”. Suntem în campanie electorală. În campanie electorală pentru un fotbal în colaps. Va fi un meci cu mai mult dramatism decât cel de la Cluj. Şi se va lăsa şi cu accidentaţi, şi cu eliminări.