Low cost, cîştig maxim

Germania va cîştiga pentru că este o echipă proaspătă, care s-a eliberat de fantomele trecutului

Poţi fi sedus de un tanc, de o maşină în general? Răspuns negativ. Tocmai de aceea trebuie să lămurim ceva de la început. Mai exact, […]

Germania va cîştiga pentru că este o echipă proaspătă, care s-a eliberat de fantomele trecutului

Poţi fi sedus de un tanc, de o maşină în general? Răspuns negativ. Tocmai de aceea trebuie să lămurim ceva de la început. Mai exact, să scăpăm de unele idei preconcepute. Uitaţi tot! Uitaţi prostia aceea cu Panzerele care îşi strivesc inamicii cu şenilele. O figură de stil care odinioară făcea carieră. Şi atît. Abandonaţi teoria potrivit căreia nemţii ajung în finală cînd joacă prost, iar atunci cînd joacă ceva mai bine o şi cîştigă! Gata, ajunge cu cimiliturile, a sosit vremea adevărurilor simple. Fundamentale.

Organism viu
Pentru că Germania nu este nici tanc, nici vreun mecanism infernal care toacă adversari. Germania antrenată de Joachim Low este un organism viu şi sănătos alcătuit din oameni în carne şi oase. Dar al naibii de pregătiţi pentru ce urmează. Ambiţioşi, calmi, lucizi.

De ce Germania? Pentru că fotbalul se revendică din tradiţie, iar nemţii au un trecut confortabil. 3 titluri continentale, alte 3 mondiale. Au mai jucat două finale europene şi alte patru mondiale. La adăpostul acestui tezaur, nu poţi fi decît liniştit. Bogăţia atrage bogăţia, sărăcia cheamă sărăcia. Spaniolii tremură pentru al doilea lor trofeu după 44 de ani.
Ieşirea din dogmă

De ce Germania? Pentru că a schimbat proiectul. Procesul s-a declanşat în era Klinsmann şi a continuat sub domnia lui Low, despre care se bîrfeşte că se afla şi pe atunci la butoane. Nemţii au trecut de la antrenorii care tăiau cu şublerul – ce-i drept exact – la oameni tineri, eleganţi, eliberaţi de dogmă. Germania a încetat să mai joace mecanic, fără să-şi piardă rigoarea. Ballack, Frings, Schweinsteiger şi Hitzlsperger se completează, iar uneori surprind prin rezolvări individuale. Aşa a fost posibil ca Podolski şi Klose să-şi redescopere apetitul ofensiv. Graţie forţei aceleiaşi linii mediane, nici semnele galopante de bătrîneţe ale lui Lehmann nu se mai văd aşa de tare.

De ce, încă o dată, Germania? Pentru că, exceptînd episodul Frings, a fost ferită de accidentări, iar Low nu s-a sfiit să schimbe cînd a simţit că este ceva care nu merge. Gomes este exemplul tipic. La spanioli e probabil să lipsească tocmai golgeterul David Villa. O grijă în minus pentru Metzelder şi Mertesacker.

Forţa unei naţiuni
De ce tot Germania? Fiindcă a avut o zi în plus de pauză. La cantitatea de oboseală acumulată de-a lungul întregului sezon, o zi de odihnă valorează cît un concediu exotic.

De  ce încă o dată Germania? Prozaic, pentru că are jucători mai înalţi, mai puternici. Careurile vor semăna cu fortăreţe apărate de călăreţi echipaţi în alb-negru pe lîngă care bîzîie de zor nişte harnici pedeştri inamici.

De ce, pentru ultima oară, naţionala Germaniei? Pentru că aparţine unui popor puternic, care a ştiut să se ridice mereu. Pentru că, de la Ioan Holender citire, echipa naţională reprezintă conştiinţa de sine a unei întregi naţiuni. Ne place au ba, Gernania e o naţiune cuceritoare. Titlurile ratate sînt doar accidente de parcurs. Urmează aşadar inevitabilul.