Pro şi Contra

Să îl cunoaştem mai bine pe noul antrenor al lui Dinamo apelând la memorie şi la fapte recente. Ce mai poate să repare şi care sunt mijloace profesionale puse la bătaie de unul dintre încă promiţătorii tehnicieni ai noii generaţii

O imagine uitată. Devastat de durere, Cosmin Contra se prăbuşeşte pe gazon. Lacrimile udă gazonul deja îmbibat de ploaia rece. Dramă pură, nu melodramă. Este toamna lui 2001 şi România pierde barajul de calificare la Cupa Mondială care urma să se dispute în Japonia şi în Coreea de Sud. Cosmin înscria unicul gol al echipei noastre, „Turbo” Rudonja, coşmarului lui Lobonţ, pe cel al slovenilor. Adunat acelui 1-2 de la Ljubljana, egalul de la Bucureşti condamna România la condiţia de spectatoare a Mondialului asiatic. România cu Hagi pe bancă şi cu Gică Popescu, Chivu, Sabău, Dorinel Munteanu, Adrian Ilie sau Mutu în teren. Vă daţi seama?

Piscul
Contra atinsese pe atunci apogeul carierei de fotbalist. La 26 de ani era titular incontestabil la echipa naţională. Moştenirea flancului drept, fundaş, apoi mijlocaş, trecuse natural de la Dan Petrescu la Contra. Finalul anului 2001 îi aducea lui Cosmin nu doar imensa decepţie a ratării calificării la Cupa Mondială, ci şi bucuria de a fi desemnat jucătorul român numărul 1. Juca pe atunci la AC Milan. Juca, nu era doar legitimat, şi încă nu apucase să-l altoiască pe Edgar Davids. Afrontul căruia îi va fi căzut victimă vedeta olandezo-surinameză a rosso-nerrilor îl condamna la exil pe fotbalistul român.

Coborârea, renaşterea
De voie, de nevoie, Contra se muta de pe San Siro pe Vicente Calderon. Dincolo de încă o primă de instalare la un club totuşi important, transferul la Atletico devenea sinonim cu începtul declinului. Doar 34 de apariţii în 4 sezoane cât a fost sub contract cu madrilenii, care l-au împrumutat pe rând la West Bromwich şi la Poli Timişoara. La Getafe, între 2006 şi 2010, Contra îşi restartează cariera. Pe care o încheie în 2011 acolo unde şi debutase, la Timişoara. 1993-2011, 18 ani de fotbal în linia întâi. Inimos, nu invulnerabil, bătăios, dar câteodată dezordonat, fundaş de bandă la origine, transformat în mijlocaş ofensiv, fotbalist şi cu gustul golului, Contra ştia ce voia „după”. Voia să devină antrenor.

Antrenorul-cravaşă
Despre antrenorul Cosmin Contra sunt deocamdată mai puţine de spus decât despre jucătorul Cosmin Contra. Mai puţine, nu insignifiante. A început devreme, în dubla postură de jucător-antrenor la Timişoara, şi-a făcut mâna în Spania, la modesta Fuenlabrada, însă mandatul la Petrolul, 2012-2014, marchează prima lui experienţă semnificativă în noua meserie. Bunăstarea malignă a Petrolului i-a permis un traseu remarcabil în campionat şi câştigarea Cupei României în 2013, după 1-0 cu CFR Cluj. Tipul de antrenor-cravaşă, încordat, mereu în picioare, cuplat la temperatura meciului chiar dacă acesta bălteşte, gata să schimbe ceva în alcătuirea formaţiei şi în aşezarea acesteia în teren fără să aştepte minutele de prelungiri, pregătit la o adică să se şi ia la harţă cu arbitrul sau cu vreun oponent mai imprudent, Contra este prototipul tehnicianului capabil să transmită energia necesară ieşirii din criză. Iar Dinamo este în criză. Criză de rezultate, criză de exprimare şi criză managerial-patronală.

Negoiţă sau Mutu?
Relaţia lui Contra cu Adrian Mutu este parte esenţială a desfăşurării evenimentelor. În special pentru viitorul apropiat. Dacă ar fi să dăm crezare informaţiilor dinspre autoproclamatul centrul al puterii de la Rin, Contra a ajuns la Dinamo pentru că a fost dorit de Negoiţă şi exclusiv pentru ceea ce reprezintă ca antrenor, nu graţie prieteniei cu Mutu. O prietenie care, se pare, şi-a consumat cam toate fazele, intrând acum într-o perioadă mai abrazivă. Colegi la naţională, cei doi au împărţit experienţe fotbalistice şi aventuri erotice. Au fost împreună la Petrolul, Mutu în teren, Contra pe bancă. Dar cu un Mutu care ar fi dorit să se joace şi de-a antrenorul, lucru considerat inacceptabil de Contra. Simplă speculaţie?

Trebuia din vară!
Dinamo avea nevoie de un antrenor tânăr, de un alt suflu. Cu merite neîndoielnice, başca simbolistica victoriilor împotriva Stelei, Andone ediţie 2017 reprezintă altceva. Ceva vetust. Dacă Dinamo avea o conducere cu ştiinţă de fotbal, fidelă enunţatei filosofii de reconstrucţie şi de înnoire la preţ mic, îl antama şi îl numea antrenor pe Contra din vară, nu acum la spartul târgului şi al play-off-ului. Înainte să înceapă să lucreze cu foarte modesta Alcorcon. Clasamentul nu minte. Dinamo este cel mai prost plasată în lupta pentru accederea în play-off. Şocul, atât  de veneratul şoc al numirii lui Contra s-ar putea să nu ajungă, fiindcă Dinamo depinde nu doar de propriile rezultate. Dar poate că scopul numirii lui nu este pe termen scurt. Mai ales că din cauza ororilor posibile în Liga 1 poţi juca în cupele europene şi din play-out. Te pomeneşti că de data asta eminenţele de la Rin au gândit în perspectivă.

Doar prudent sau aşteaptă la cotitură?
Contra a semnat un contract pe 4 luni cu Dinamo, înţelegere urmată de poezia „cu opţiune de prelungire pe 2 ani”. Asta nu sună bine şi poate însemna că omul e pe modulul stand by, pentru un angajament pe bani mai mulţi. Sunteţi contrariaţi? Nu ar trebui, în lumea lor se judecă altfel. Mai pragmatic, cum le place dânşilor să spună. „Cu gândul la familie”. Şi altceva. Înainte să aterizeze la Bucureşti, „Guriţă” a mărturisit senin că nu văzuse ultimele meciuri ale lui Dinamo, cu Viitorul şi cu Chiajna. Nici asta nu sună încurajator, apropo de frământările profesionale, care ne închipuim că i-ar cotropi pe antrenorii noştri. Îl văd în multe ipostaze pe Contra, dar nu cu burta pe carte, ca «tocilari» gen Jurgen Klopp sau Wenger. Practicant redutabil al limbii de lemn, antrenorul lui Dinamo rămâne ancorat în valorile perene ale omului de fotbal român. Bici, zăhărel, bici, zăhărel. Plus sistemul 4-2-3-1.

L-am văzut în schimb pe Contra aşteptându-l la aeroport de Reyes, noul preparator fizic al dinamoviştilor. Vesel nevoie mare, vorbea la telefon inclusiv în momentul în care şi-a întâmpinat colaboratorul. Dă-o naibii de politeţe, ce, cu politeţea se câştigă punctele? Ne vom lămuri repede cu ce. În 4 luni.

„Vreau să ajung în carieră la nivelul Atletico Madrid sau AC Milan” – Cosmin Contra

„Recunosc, mă oboseşte foarte mult meseria asta. Sunt obosit mental, mă consum la antrenamente şi la meciuri, mai ales. Încerc să nu las să se vadă” – Cosmin Contra