Vînătăi şi bonişti

Dacă scrii ceva despre vînătaia de sub ochiul lui Radu Ştefan, înseamnă că inflamezi atmosfera la echipa naţională. Destabilizezi, dom’le, strici coeziunea lotului. Atentezi la concentrare. Nici nu se pune problema că îţi faci meseria de reporter. Că ai văzut […]

Dacă scrii ceva despre vînătaia de sub ochiul lui Radu Ştefan, înseamnă că inflamezi atmosfera la echipa naţională. Destabilizezi, dom’le, strici coeziunea lotului. Atentezi la concentrare. Nici nu se pune problema că îţi faci meseria de reporter. Că ai văzut ceva anormal, care ar sugera o stare de nervozitate printre jucătorii noştri. Haida, de! Ce, dacă apare unul cu ochiul umflat şi de culoarea unei prune coapte, asta înseamnă că s-a întîmplat ceva la echipa naţională? Nu, Doamne fereşte! Poate s-a lovit cu capul în clanţă ori a atins pragul de sus. La propriu!

Ştirile adevărate, acelea din presa de partid şi de stat degeaba în cantonamentul tricolor (vezi familia fotbalului), ar trebui să sune aşa: „72 de ore pînă la meciul cu Franţa. Tic-tac, tic-tac. Optimismul şi încrederea domnesc în tabăra tricoloră. Încă o zi plină pentru băieţi, care au executat cîte 123 de genuflexiuni, 37 de flotări, 200 de fandări şi 30 de ture de stadion. Antrenamentul fizic a fost o plăcere, iar cel tactic, revoluţionarul 5 contra 2, un succes deplin, marcat cu urale din partea asistenţei compuse din suporteri de toate naţionalităţile, vîrstele, sexele, religiile şi convingerile politice. Selecţionerul a analizat la rece şi la cald realizările elevilor săi, cărora le-a insuflat încredere în forţele proprii. Nimeni nu e titular de drept, a avertizat Victor Piţurcă şi primii care au aplaudat au fost Mutu şi Chivu. Nici oficialii nu au stat degeaba. Partida de fotbal-tenis l-a pregătit pe Mircea Sandu pentru întîlnirile la nivel înalt cu Michel Platini, Gheorghe Constantin de la CCA şi-a făcut mîna arbitrîndu-i la sînge pe ziarişti, iar bucătarul Yalcin a preparat bucate gustoase, printre picături distribuind nişte bilete de intrare la meciuri unor amici lipsiţi de răbdare”.

Probabil că aşa şi-ar dori unii să arate veştile despre naţionale României. Ca un raport la al nu mai ştim cîtelea Congres al CC al PCR. Dominique Antognoni, colegul nostru din Italia, îi numeşte bonişti. Sînt consumatorii de ştiri pozitive, uşor digerabile. Amatorii de senzaţii moi. De la softul calculatorului la ştirile soft nu-i decît un pas. Atenţie, respectivii bonişti nu se recrutează din nostalgicii epocii comuniste. Nu sînt nişte bătrînei pe care i-a cuprins dorul de ziarul Scînteia ori de cuvîntărili tovarăşului. Nu, ei sînt copiii vremii lor, cu trafic nelimitat pe net. Oameni crescuţi cu divertisment de calitate îndoielnică şi cu surogat numit pompos „reality show”.

Ce-i de făcut? Nu mare lucru. Deocamdată doar constatăm. De exemplu că ciufuţenia şi ursuzenia noastră traco-getă a fost amendată de UEFA, care a impus naţionalei române o conferinţă de presă. Aşadar, veşti proaste pentru bonişti. Nici ăia nu ne lasă în pace!