Căderea lui Djokovici

Campionul sârb a părăsit turneul de la Melbourne, unde se încoronase de 6 ori. Din fericire, nu a fost un meci "epic", ci doar epuizant

Au avut grijă alţii să epuizeze epitetele, adjectivele, superlativele. Să le golească de conţinut. Cum poate fi numită atunci eliminarea lui Djokovici de la Australian Open? Şoc? Fleoşc!, s-a banalizat. Cutremur? Puşchea pe limbă! Imensă surpriză? Prea slab pentru standardele de astăzi, când orice mărgică ouată de o găină mai cu moţ devine epocală, legendară şi halucinantă.

Micuţ şi neajutorat
Novak Djokovici nu s-a prăbuşit cu zgomot în meciul cu Istomin. Au fost 5 seturi de luptă. Asta a impresionat la fostul lider mondial. Chinul, senzaţia de neputinţă. La el, invincibilul, indestructibilul. Atletul impecabil s-a dizolvat încet, ca un cub de zahăr într-un pahar cu apă rece. Dar el, Nole, nu consumă zahăr. El a renunţat demult la grăsimi. El care de când cu dieta fără gluten a eliminat şi ultimul atom de ţesut adipos şi arată ca un ogar capabil să alerge mai repede decât căprioara. Intrase la apă Nole. La sfârşitul celor aproape 5 ore de meci era micuţ şi neajutorat. Figura lui semeaţă de sârb războinic exprima nedumerire. Şi tristeţea monarhului care se credea etern, dar tocmai a fost deposedat de coroană. Câştigase de 6 ori la Melbourne, era deţinătorul în exerciţiu al titlului. Şi vine un neica nimeni şi dă cu barosul în monument. Şi, ce să vezi? Monumentul era din ghips, nu din granit.

Una din zilele acelea
Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Bine, dar uităm că surprizele fac parte din scenariul sportului. Ideea este că tirania marilor campioni, gen Djokovici, ne-a dezobişnuit  cu loviturile de teatru. „A fost una din zilele acelea”, a explicat Nole la conferinţa de presă. Vi se pare o analiză superficială? Se întâmplă ca uneori să nu îţi iasă nimic. Să te lupţi cu inerţia ta mai mult decât cu adversarul. Djokovici a comis 72 de greşeli neforţate pe parcursul întâlnirii cu Denis Istomin, rusul naturalizat uzbek. 72 de greşeli neprovocate ale omului cu 12 Grand Slam-uri în palmares spun că problema a fost la el, nu probează excelenţa lui Istomin. Istomin, primul beneficiar de wild card care reuşeşte eliminarea deţinătorului trofeului. În istoria tenisului, punct. Probabil că asta înseamnă să scrii istorie. Denis Istomin, cu ochelarii lui de sudor în spaţiu, numărul 117 mondial, 30 de ani, un singur turneu câştigat în carieră. La Nottingham în 2015. Denis Istomin, băiatul lu’ mama, adică antrenat dintotdeauna de mama sa. Să mai pretindă cineva că Murray este fătălău sau mămos!

Explicaţiile lui Boris şi Mats
Să nu ne dispreţuim impresiile, dar să dăm cuvântul specialiştilor. La Eurosportul german, Boris Becker vorbea despre un Nole prea defensiv. Becker i-a stat alături lui Djokovici în ultimii 3 ani, deci ştie ce spune. Nu-i exclus să aibă dreptate şi Wilander. Dincolo de teoria omului care rămâne om, deşi nouă ni se pare robot, Mats observa că Nole şi-a pierdut strălucirea exact în momentul în care dispăruseră din peisaj Federer şi Nadal, marii lui rivali. O posibilă pierdere a motivaţiei? De ce nu? Când Djoko era eliminat de Sam Querrey în turul al treilea la Wimbledon 2016 s-au evocat ceva probleme conjugale, cu celebra expresie „a călcat pe de lături”. Ce frumoasă e limba română! Şi ce complicat este să înţelegi unde au dispărut din jocul Djokerului regularitatea, geometria perfectă, forţa, capacitatea de concentrare şi elasticitatea pe care nici cauciucul natural nu o are.

Ce, suntem la ciclism?
Ultimul lucru la care ar trebui să ne gândim ar fi bătălia dintre „stimulentele de efort” sau procedurile de refacere rapidă. Cum să crezi că pastilele lui Istomin sunt mai bune decât ale lui Djokovici? Sau că are camere hiperbarice mai performante? Sau că la finalul partidei s-ar fi efectuat un control antidoping? Ce, suntem la ciclism? Sau la atletism? Bineînţeles că toate acestea sunt întrebări de nespecialist.