Bratu şi Coman, reţeta nefericirii

Bratu a rămas pe dinafară din raţiuni tehnico-tactice, Coman din motive medicale. Destinul e parşiv şi foloseşte tot felul de chipuri. Are buget nelimitat, aşa că îşi permite o recuzită impresionantă de măşti. Lui Bratu i s-a arătat ca un […]

Bratu a rămas pe dinafară din raţiuni tehnico-tactice, Coman din motive medicale. Destinul e parşiv şi foloseşte tot felul de chipuri. Are buget nelimitat, aşa că îşi permite o recuzită impresionantă de măşti. Lui Bratu i s-a arătat ca un om preocupat de binele naţionalei, foarte atent la numărul de fundaşi. Coman şi-a văzut soarta deghizată într-un coechipier prietenos, care îi pune la încercare reflexele. De fiecare dată, victimele nu s-au putut apăra. Cu adversarii te baţi, ştii dincotro vin, cînd te lovesc ai tăi eşti victimă din start.

Necazul lui Coman şi Bratu nu poate fi prins în vorbe meşteşugite. Nici nu trebuie, pentru că astfel de situaţii nu au patentate metode de consolare. Rămîi singur, chiar dacă o mie de inşi te bat pe umăr şi te încurajează. Mulţi sînt sinceri, alţii politicoşi, unii interesaţi. Auzi tot soiul de banalităţi. Şi mîine-i o zi, poimîine alte prelimnarii, răspoimîine încă un turneu final. Nu contează, durerea se consumă în solitudine. Te dor muşchii fără să ai ruptură şi capul fără să ai migrenă.

Te simţi prost, la propriu şi la figurat. Îţi pierzi încrederea în tine şi în oameni, şi doar zilele care se scurg mai şterg din suferinţă. Ieşi din tunel singur, cu toate că pe lîngă tine se foiesc persoane binevoitoare. De fapt, nu uiţi, te faci că uiţi. Începi să joci din nou, să munceşti adică. Intri din nou în relaţie cu mediul înconjurător. Îţi redescoperi nevasta, copilul, prietenii. Parcă nici duşmanii nu mai sînt aşa duşmani. Asta înseamnă că te-ai întărit. Ai pierdut cîţiva ani de viaţă cu povestea asta, fiindcă asemenea întîmplări sînt un fel de moarte ambulatorie.

Nu trebuie să le promitem nimic lui Florin Bratu şi Dani Coman. Nu au nevoie nici de consolări, nici de lacrimi. E suficient să ne gîndim la ei din cînd în cînd, ca la nişte prieteni absenţi fără voie, pe care îi vom regăsi în curînd. Aceiaşi doar în aparenţă.