Roti, tu ce părere ai?

Aflăm că Dorin Rotariu ar face obiectul interesulului unui club important din Turcia. Păi, cu Manchester United ce s-a întâmplat?

Hai să pornim de la o ştire probabil inventată, patent turcesc, ca să ajungem la un subiect cât se poate de adevărat. Cât poate costa în mod real unul dintre cei mai promiţători tineri jucători români în cazul unui transfer în străinătate? Asta pentru că presa din Turcia anunţă că Galatasaray ar intenţiona să înainteze o ofertă pentru Dorin Rotariu. Conform transfermarkt.de, cota lui de piaţă este de 1,75 milioane euro. Potrivit pretenţiilor lui Dinamo enunţate de Adrian Mutu, Rotariu ar valora 4 milioane. Adi, nu-i cam mult?

Socoteli
Să rămânem la aritmetică. Şi facem o socoteală simplă. 6 goluri în 24 de partide (18 ca titular) în toate competițiile înseamnă un gol la 4 meciuri. Aceasta este marja de reuşită a lui Dorin Rotariu la Dinamo. Destul de modestă. Sigur că prin comparaţie cu Golubovici sau cu Tudorie de la Steaua, procentajul lui Roti are strălucirea diamantului. Plus că el nici nu este vârf de meserie. Dar noi toţi ştim că se poate mai bine. Ştim sau credem?

Intră în scenă şi unchiul
Dorin Rotariu a ajuns la Dinamo în 2013. Avea 18 ani, o mamă iubitoare, ca toate mamele, şi un unchi cu o carieră solidă în fotbal. La 21 de ani, câţi a împlinit Roti pe 29 iulie, lucrurile s-au mai schimbat. El a ajuns în anturajul echipei naţionale, nu neapărat pentru că ar fi evoluat strălucitor. Mai degrabă ca parte a programului de reconstrucţie iniţiat de Christoph Daum. Mama a rămas nu doar iubitoare, ci şi posesivă şi dominatoare, iar unchiul cu trecut stelist îşi apără nepotul cu fervoarea arătată la Mondialul italian, când l-a marcat om la om pe Maradona. Iosif Rotariu susţine că nepotul este trecut pe linie moartă şi cel mai bun lucru pentru el ar fi un transfer „afară”.

Este persecuţie sau altceva?
Cuminte ca o fată, introvertit, subţirel, parcă prea subţirel pentru un fotbalist, talentat, tehnic, cu un cert simţ al golului, Dorin Rotariu era materialul numai bun de şlefuit la Dinamo. Club renumit pentru ştiinţa de a creşte tineri jucători. Ceva nu a mers însă. Ori Rotariu cel mic nu s-a înhămat la treabă pe măsura pretenţiilor domnului unchi Iosif, ori potenţialul lui fotbalistic a atins deja apogeul (sau plafonul) fără ca noi să ne dăm seama de asta. Ceea ce ar fi trist. Ar mai fi o a treia variantă, neglijenţa sau nepriceperea lui Dinamo. Lipsa unor metode pedagogice adecvate. Mai nou, teoria enunţată deja şi susţinută de Iosif Rotariu, izolarea lui Dorin practicată de Andone.

Repudiat de vestiar
Putem discuta cât adevăr este şi în această ipoteză. Rotariu nu a impresionat nici în mandatul lui Rednic, dar a beneficiat de un coeficient superior de încredere din partea antrenorului. În tot sezonul trecut el a evoluat în 40 de partide (34 ca titular), cu 10 goluri și 4 pase de gol. Surse cât se poate de bine informate din club pretind că imixtiunea mamei lui Rotariu este progresivă şi că a depăşit de mult graniţele grijii fireşti pe care un părinte o poartă odraslei. Aceiaşi oameni, excedaţi de evenimentele în derulare, amintesc şi de relaţia mai degrabă proastă pe care Dorin Rotariu o are cu coechipierii. Departe de a fi om de vestiar, tânărul nostru diamant este, se pare, o persoană repudiată de colectiv. Iar asta este o problemă, dragă mamă şi dragă unchiule!

Subiect de ştiri inventate
Nu se vorbeşte aproape deloc despre părerea lui Dorin Rotariu însuşi. Poate pentru că nu o are. Sau nu o exprimă dintr-o timiditate netratată la timp. Continuu să cred că Roti este un băiat inteligent, cu calităţi care îi permit să devină un fotbalist important. Dar cât timp se va lăsa manipulat de familie, câtă vreme nu îşi va reclama spaţiul vital, aer, aer, daţi-mi aer!, şi nu va vorbi el în numele lui şi nu le va cere apropiaţilor să n-o mai facă ei, Dorin Rotariu va rămâne o doar promisiune. Şi subiect de ştiri bombastice şi inventate în presa turcă. Cum vă închipuiţi că „Hagi se implică direct în transferul lui Rotariu la Galata”? Apropo, de Manchester United ce se mai aude? Şi de ce zâmbiţi?