Febrili şi hipotermici

Astra-Steaua ne va furniza câteva răspunsuri. Şi rămâne unul dintre meciurile-cheie ale campionatului. Putem face şi băşcălie, dar putem pretinde şi ceva fotbal

Întortocheate sunt căile fotbalului! Şi ale fotbalului românesc, bineînţeles. Uite acum. Unii sărbătoresc încruntaţi şi cu gând de răscoală, vezi Astra, ceilalţi, urmăriţi Steaua, eliminaţi din competiţie şi clasaţi în grupă în urma unei divizionare B din Elveţia, zâmbesc superiori. Şi îşi avertizează adversarii că în campionat vor defila, chiar aşa vulnerabili şi subţirei cum s-au arătat ei în Europa League.

Nerecunoscătorii şi binefăcătorii
După calificarea în „16”-imile Europa Leagua, Astra a petrecut. Numai că petrecerea, oricum nu fastuoasă, a avut iz de răzmeriţă, iar autorul moral al spectaculosului parcurs giurgiuvean în a doua competiţie continentală ar fi dat tonul la cântec. „Ce-ar fi să nu ne prezentăm la meciul cu Steaua?”, s-a întrebat retoric Şumudică, şi parcă-l vezi pe neastâmpăratul antrenor cum adulmecă bucata aceea de jambon pe care o ţinea în mână atunci când conducea dansul.

Ce-ar fi? N-o să fie, dar nemulţumirea fotbaliştilor şi a antrenorului este cât se poate de palpabilă. Asta în vreme ce din mesajele conducerii, de fapt, ale preşedintelui Dani Coman, curg lapte, miere, promisiuni şi cesiuni. Încât stai şi te întrebi cât de perverşi şi de nerecunoscători pot fi tipii ăştia de-şi zic fotbalişti şi tehnicieni. Şi care nu înţeleg cum poate avea probleme financiare clubul în care, prin efortul lor şi al antrenorului, au intrat atâtea şi atâtea milioane de euro. Bani din care, ne asigură Dani Coman, domnul finanţator Ioan Niculae, cunoscut scriitor şi filantrop român, nu ar fi luat o leţcaie, un eurocent. Păi, e drept?

Din nou, curăţenie!
La Steaua atmosfera este bună şi propice înaltei performanţe. După înfrângerea cu Villarreal, la pachet cu eliminarea din EL, patronul a şters din nou pe jos cu jumătate din echipă, iar Laurenţiu Reghecampf a constatat că formaţia pregătită de el se află în progres şi, în general, pe un drum bun. Câteva lucruri ar fi de corectat, minore.

Sincronizarea fundaşilor centrali cu fundaşii laterali, dezvoltarea jocului pe aripi transmiterea paselor din apărare către linia mediană şi apoi spre mijlocaşii ofensivi şi mai departe la atacanţi (care atacanţi?), nu bufa şi pe-a doua, vorba lui Hagi. În opinia expertului Becali, Boldrin şi De Amorim s-au consacrat definitiv ca rebuturi fotbalistice, Golubovici era oricum caz pierdut, aşijderea Mitrea, iar Tamaş
depune la fiecare meci eforturi să îngroaşe rândurile proscrişilor şi ale cărătorilor de bagaje.

Care cărători de bagaje sunt cu totul altceva decât cărătorii de piane. Scăpat ca prin minune de furia şefilor, Achim se încăpăţânează să arate că poate fi mijlocaşul de care are nevoie Steaua. Golul din poarta lui Villarreal, succesiv prestaţiei cu Osmanli, l-ar putea salva, astfel încât, după vacanţa de iarnă Steaua să conteze pe un mijlocaş care ştie să verticalizeze şi să finalizeze, nu doar să alerge de bezmetic de la un adversar la altul.

Să fim mai îngăduitori!
Nu interpretaţi rândurile dinainte ca pe un soi de avancronică a derbyului Astra-Steaua. Dar e interesant să luăm temperatura celor două echipe. Astra pare uşor febrilă, starea pe care ţi-o dă surescitarea de după un succes nesperat. Steaua este hipotermică, efecte ale trufiei şi blazării.

Astra este o formaţie mai legată şi mai tehnică (nu râdeţi!), probabil şi mai unită de ceea ce se numeşte camaraderie, sentimentul acela pe cale de dispariţie. Steaua ştie, în schimb, să joace meciurile importante; atunci când nu-şi priveşte de sus adversarul. Iar noi, cei care se cheamă că iubim fotbalul, chiar fotbalul ăsta al nostru atât de imperfect, ne putem uita la meciul dintre vicecampioana şi campioana României cu ochi mai îngăduitori. Că nu am fost înţărcaţi doar cu El Clasico şi cu Derby della Madonnina.