Antipatici cu tact

Provocarea finală. Fotbalul-joc împotriva fotbalului-ştiinţă. Lector, Grant, prietenul lui Abramovici

Antipaticul Avram Grant antrenează o echipă foarte antipatică din Londra, aflată în proprietatea mult mai antipaticului Roman Abramovici. Toate aceste entităţi antipatice l-au dat la o parte pe Jose Mourinho, […]

Provocarea finală. Fotbalul-joc împotriva fotbalului-ştiinţă. Lector, Grant, prietenul lui Abramovici

Antipaticul Avram Grant antrenează o echipă foarte antipatică din Londra, aflată în proprietatea mult mai antipaticului Roman Abramovici. Toate aceste entităţi antipatice l-au dat la o parte pe Jose Mourinho, cel mai antipatic antrenor din lume, şi au decis că în fotbal gloria poate aparţine nu doar celor simpatici. Calificarea lui Chelsea în finala Champions League contrariază şi enervează. Chelsea e pe cale să ducă la bun sfîrşit proiectul Mourinho fără Mourinho. Cu un antrenor de carton, se aud şoapte din spatele cortinei de petrol rusesc. Dar este oare Avram Grant numai o piesă de decor printre obiectele de preţ ale domnului Abramovici?

După indignarea în faţa investiţiilor nemăsurate ale miliardarului din Ciuhotka, urmează consternarea. Un tehnician, a cărui singură calitate certă era prietenia cu patronul, şi-a dus echipa acolo unde ştiinţa şi trufia mourinhiană dăduseră greş. Cum a fost posibil ca Grant, cetăţean care, asemenea ilustrului predecesor, nu a jucat niciodată fotbal, să impună un stil şi eficient, şi plăcut ochiului? Atunci cînd toată lumea aştepta prăbuşirea, el a reuşit să ofere o perspectivă senină asupra fotbalului. Lampard, Makelele, Ballack sau Essien erau pregătiţi pentru marele asalt, aveau nevoie de mai multe grade de libertate. De unde rezultă că personalitatea lor era anulată de matematica translatorului în pardesiu.

Striviţi de metoda Mourinho, ei au găsit în Avram Grant persoana care să le spună nu cum să joace, ci de ce să joace. Cunoaşteţi bătrînul proverb românesc. Unde-i multă carte e şi multă prostie. Prostia lui Mourinho a fost că a crezut că ştie totul. El nu voia să-şi învingă adversarul, ci să-l strivească. E probabil ca Lampard, Terry şi Ballack să se amestece în stilul echipei, se ştie că Grant ascultă de Abramovici ca de rabin. Cu toate astea, Avram cel îmbrăcat de la solduri a găsit calea spre inima jucătorilor, care mai conţine ceva în afară de compartimentele destinate salariilor.

Cu ani şi ani în urmă se întîmplase la Ajax, unde antrena Ştefan Covaci. Legenda spunea că Johan Cruyff făcea echipa, iar nea Pişti lua act. Tot cu ani în urmă, modelul tehnicianului care întreţine atmosfera funcţiona în Ghencea. Cu Imi Ienei, care profita, chipurile, de munca lui Halagian. Posibil, dar puţin tact valorează uneori mai mult decît cele mai savante sisteme. Fotbalul ca joc, nu fotbalul-ştiinţă, aceasta e provocarea finală. De aceea vom avea o finală mare la Moscova, veţi vedea!