Roboţii şi homo sapienşii

Roboţii olandezi şi-au stabilit la minut programul pentru Euro. Homo sapienşii români l-au creionat. Pricepeţi? În timp ce automatele bipede ale lui Van Basten tropăie după un orar inflexibil, noi ne mişcăm natural, funcţie de bioritm, factori de stres, explozii […]

Roboţii olandezi şi-au stabilit la minut programul pentru Euro. Homo sapienşii români l-au creionat. Pricepeţi? În timp ce automatele bipede ale lui Van Basten tropăie după un orar inflexibil, noi ne mişcăm natural, funcţie de bioritm, factori de stres, explozii solare. Şi ştiţi de ce, dragi concetăţeni humanoizi? Pentru că noi avem sentimente, muşchi, tendoane şi cotloane ale sufletului. Sîntem copii vulnerabili ai Marelui Univers. Nu ca ei, nişte maşini insensibile, guvernate de cipuri, dependente de plăci de memorie şi de plăci video. Maşini, maşini, dar cu hard-discul parşiv, programat să dea de mîncare ziariştilor aflaţi prin zonă. Auzi tu, „media lunch”. Ce media lunch, măi cibernederlanzilor? Mită! Pomană! Noi muncim, nu ospeţim! Iar un turneu final de campionat european e cel mai bun prilej pentru asceză. Hrană spirituală, meditaţiile lui Dalai Piţi, nu orgii gastronomice!

„Ce avem noi cu Olanda? Ce, trebuie să facem ca ei?”, ripostează Ionuţ Lupescu. Chiar aşa, nu cumva modelul olandez e o prostie? Nu e de o rigiditate exagerată? Poate, după standardele noastre minimaliste. Are însă o calitate, domnule director general. Micuţă şi firavă. Există. Denotă preocupare reală pentru soarta echipei care le reprezintă ţara. O strategie, cuvînt demonetizat şi demonizat la noi. Mai arată atenţie faţă de imaginea pe care o lasă Olanda în cele două, trei-patru săptămîni petrecute în Elveţia şi Austria. Fiindcă în lumea civilizată în care am pătruns chiar împotriva dorinţei noastre nu contează doar cum te prezinţi de trei ori cîte 90 de minute pe teren. Sau şi mai mult, Doamne-ajută!

Restul orelor şi al zilelor petrecute acolo vorbesc explicit despre felul nostru de a fi. Naţionala României este o Românie în miniatură, o bucăţică de patrie costumată în galben. N-aţi spus voi mereu că fotbalul e cel mai bun ambasador? Păi, ce fel de ambasador e acela care încuie uşile ambasadei, iar la recepţii apare cu leucoplast pe gură? Piţurcă, Mutu, Chivu, Lobonţ şi ceilalţi sînt nişte români mai la vedere decît ceilalţi, deci reprezentativi şi foarte importanţi. Nu jucînd teatrul acela ieftin al meditaţiei transcedentale în faţa misterioaselor genţi cu puluri şi zaruri vom cîştiga simpatie. Nu arătîndu-le ceafa ori fruntea năpădită de griji schimbăm părerea Occidentului, care vede în continuare în noi o naţie ursuză şi pe alocuri violentă. Rezultatul de pe teren e doar o parte a obligaţiilor pe care le are naţionala, asta ar trebui să ştie designerii de la FRF care sînt deocamdată în faza creionajului. În timpul ăsta, olandezii fac brînză, diguri şi şcoli de fotbal.