Nemţii noştri

Povestea lui Dorinel era simplă dacă totul se reducea la antrenorul bun şi patronul hain

Pe Adrian Porumboiu nu-l interesează subiectul. Se află la New York şi ar fi dispus să discute despre altceva. Wall Street, barilul de petrol, uncia […]

Povestea lui Dorinel era simplă dacă totul se reducea la antrenorul bun şi patronul hain

Pe Adrian Porumboiu nu-l interesează subiectul. Se află la New York şi ar fi dispus să discute despre altceva. Wall Street, barilul de petrol, uncia de aur, Bursa cerealelor, Statuia Libertăţii, lipsa Gemenilor, prezenţa terorismului. Dar nu despre Dorinel Munteanu, căci el era subiectul. Iar domnul Porumboiu este predicatul, omul de afaceri activ, puternic, generos, patronul în jurul căruia se învîrte întreaga galaxie a laptelui unui judeţ sărac.

Fost antrenor la FC Vaslui, Dorinel trage linie şi observă că s-a păcălit. A pierdut şi echipa de club, şi echipa naţională. Cel puţin asta crede recordmenul selecţiiilor, omul care l-a detronat pe Hagi într-o cursă unde a beneficiat de sprijinul constant al lui Victor Piţurcă. Uneori dincolo de forma sportivă. Acelaşi Piţurcă conjugă la timpul prezent disponibilitatea fizică a „neamţului”, învîrtind puţin cuţitul în rană. Dorinel putea chiar să facă parte din lotul pentru turneul final, zice Piţi. Dacă nu se înhăma la munca de la Vaslui. Dacă putea duce două războaie odată.

Fiindcă a supravieţui pe banca unei formaţii în România e o încercare potrivită pentru membrii trupelor speciale. Îţi trebuie pricepere, simţ de orientare, anduranţă, noroc. Rezistenţă la durere, să îţi cureţi rănile cu lama baionetei şi să te coşi pe viu, ca Rambo. Simpatia patronului este însă lucrul cel mai greu de obţinut şi de păstrat. Proiectele de durată se dovedesc experimente de cîteva etape, maximum jumătate de campionat. Dorinel a crezut că va construi la Vaslui aşa ca Wenger la Londra, numai că a confundat ţările, obiceiurile şi oamenii. Arsene lucrează pentru tunari, Dorinel în campionatul unde se dau tunuri. Cîteodată cu ştirea sa.

Povestea era simplă dacă totul se reducea la antrenorul cel bun şi patronul cel hain. Or aici intriga capătă nuanţe. Adrian Porumboiu a lăsat să se înţeleagă că a fost trădat de Munteanu la meciul contra Stelei, Munteanu a jucat rolul cavalerului lezat în amorul propriu. Greu de crezut că Frunză şi compania îşi făceau de cap fără ştirea antrenorului ori a acţionarului unic. Ar însemna să-l bănuim pe Frunză de geniu, iar pe Munteanu şi Porumboiu să-i credem nişte inocenţi căzuţi din altă constelaţie. Aşa că nu avem happy end, ci doar o reglare de conturi. La propriu.