Penalty la doamne

De 8 martie, Teodora Albon a primit în dar nişte înjurături. De la nişte domni. Aşa-i trebuie dacă nu a rămas la cratiţă! Ce-i trebuia ei de Ziua Femeii să se amestece printre bărbaţii iuţi la mînie? Nu îi stătea […]

De 8 martie, Teodora Albon a primit în dar nişte înjurături. De la nişte domni. Aşa-i trebuie dacă nu a rămas la cratiţă! Ce-i trebuia ei de Ziua Femeii să se amestece printre bărbaţii iuţi la mînie? Nu îi stătea mai bine în faţa aragazului, cocînd o plăcintă pentru Lăsata Secului pe muzica lui Julio Iglesias? Sau fierbînd mucenicii pe ritmurile lui Ricky Martin? Cînd colo, ea a venit să fluiere la meciul Dinamo II-FC Braşov, meci cu implicaţii planetare din Seria I a Diviziei B. Şi nu oriunde, ci pe fostul stadion Victoria, bîntuit de fantomele securiştilor travestiţi în oameni de fotbal. Sau invers, oricum observaţia domnului Dinu Gheorghe are greutate, fiindcă aparţine cuiva care ştie ce le putea pielea băieţilor cu ochi albaştri ai generaluluilui Nuţă. Vorba aceea, toate drumurile duc la Roma şi trec prin vamă.

Teodora Albon a refuzat măcar un penalty echipei antrenate de Răzvan Lucescu. Conform metodei patentate de Alexandru Tudor, ea ar putea fi găsită undeva la ţară, făcînd penitenţă prin sapă. Cercuind via sau bătînd covoarele, merge orice activitate în aer liber care nu impune decizii rapide, ireversibile. E bine totuşi că nu s-a ajuns la autoflagelare, dar ceva meditaţie nu i-ar strica nici doamnei Albon, care nu îşi poate ascunde greşelile în spatele mişcării de emancipare a femeii.

Hai să fim un pic şi apărătorii bărbaţilor. Nu, nu ai celor care de la apelativul „doamnă” trec la „javră oridinară”. Oamenii au investit bani şi ambiţie, au echipă, vor să promoveze, nu acceptă accidente de parcurs. Oricît de avocaţi am încerca să fim, cam aici se termină dreptatea braşovenilor. Cînd ai 11 puncte avans în clasament, îţi poţi permite să fii domn. Îţi impui să te comporţi ca atare, chiar dacă te simţi nedreptăţit. Chiar dacă din exces de lecturi din teoria conspiraţiei îţi închipui că totul a fost un scenariu made Cristi Borcea, ca răzbunare pentru refuzurile în serie ale lui Răzvan Lucescu şi Dinu Gheorghe.

Încercăm un exerciţiu de imaginaţie şi n-o vizualizăm pe Teodora Albon instrumentată de dinamoviştii cei mari în contul dinamoviştilor cei mici, totul într-un separeu de hotel phenician, cu euroi la plic şi folclorişti ca supliment. Nu merge şi pace! Ar merge însă mai mult calm. O privire senină asupra fotbalului, de unde tovarăşele noastre de viaţă să nu fie excluse pe motiv de lipsă de organ. Fotbalistic, am vrut să spunem.