O lună cadou

3 luni, o săptămînă şi 5 zile. Atît a rămas pînă la Euro 2008. Accidentarea lui Adrian Mutu nu va ţine atît. Medicii au pronosticat o pauză de maximum patru săptămîni, dar oamenii care îl cunosc de cînd era puşti […]

3 luni, o săptămînă şi 5 zile. Atît a rămas pînă la Euro 2008. Accidentarea lui Adrian Mutu nu va ţine atît. Medicii au pronosticat o pauză de maximum patru săptămîni, dar oamenii care îl cunosc de cînd era puşti mizează pe o refacere mai rapidă. Emoţia n-a dispărut însă. S-a lovit! A ieşit cu dureri de pe teren! I s-a umflat genunchiul! A fost afectat ligamentul colateral intern! Mintea procesează viziuni catastrofice. Imaginea naţionalei României proiectată pe un stadion din Eleveţia nu merge fără Mutu. Lipseşte ceva fundamental. RMN, iniţialele dezastrului. Apoi ale speranţei. Dacă, Doamne fereşte, e mai rău decît ne lăsa să credem faza în care românul e agăţat de portarul Doni? Nu, nu e!

Antidotul împotriva melodramei, patent marca Hagi: să vedem partea pozitivă a întîmplării. Dar există aşa ceva? Ei, bine, da. O lună de indisponibilitate înseamnă o lună de odihnă. Impusă, dar odihnă. În afară de asta. 4 săptămîni de absenţă din teren mai înseamnă 4 săptămîni de uzură fizică în minus. O lună de repaus mental, timp în care Adi îşi poate vedea de ale lui. De familie, de prieteni, chiar dacă nu întotdeauna cei mai potriviţi. În fond, o lună cîştigată, o perioadă în care, prin natura situaţiei, nu se mai poate accidenta. Dacă răul s-a produs e bine să-l tratăm ca pe un musafir nedorit. O cafea, o ţigară, vai, ne scuzaţi, am mai fi stat cu dumneavoastră, dar ştiţi, avem atîta treabă!

Mutu e un tip puternic şi s-ar putea să nu aibă nevoie de solidaritatea noastră. Dacă nu-i face bine, nici rău nu are cum să-i facă, aşa că o livrăm fără vreo pretenţie. De ce totuşi atîta agitaţie în jurul unui fotbalist? Asta e întrebarea-cheie a nemicrobiştilor către microbişti. Pusă cu aerul acela superior al persoanelor preocupate de marile teme ale vieţii. Încălzire globală, Barak sau Hillary?, alegeri, summituri, alianţe politice. Plus că pensiile sînt pe minus, întreţinerea e mare, moneda naţională nu se simte prea bine. Iar noi, ăştia de numărăm cornere, am identificat în Mutu o cauză naţională.

Păi, chiar este, doamnelor şi domnilor neconsumatori de fotbal! O să vă vedem peste 3 luni, o săptămînă şi 5 zile! Cînd vor începe meciurile de la Euro, cînd naţionala poate deveni unul dintre puţinele noastre pariuri cîştigătoare în relaţia cu lumea civilizată. Fiindcă în sport încă e posibil să cîştige şi unii care nu au mai fost la un turneu final de 8 ani. Fiindcă în fotbal e posibil orice. Aproape orice. Pentru acest orice este nevoie de Mutu. Şi de ceilalţi, dar mai ales de el.