Rada ras, tuns şi decapitat

Ionuţ Rada a întîmpinat calm decizia lui Lăcătuş. Parcă prea calm. Unul dintre cei mai folosiţi jucători stelişti în sezonul de toamnă nu a făcut deplasarea la Iaşi. Textul oficial e laconic. Nu a intrat în vederile antrenorului pentru meciul […]

Ionuţ Rada a întîmpinat calm decizia lui Lăcătuş. Parcă prea calm. Unul dintre cei mai folosiţi jucători stelişti în sezonul de toamnă nu a făcut deplasarea la Iaşi. Textul oficial e laconic. Nu a intrat în vederile antrenorului pentru meciul cu Poli. Uite că Fiara începe să-şi arate colţii şi pe banca tehnică. Cu observaţia că pînă acum îşi exersa atavismele cu duşmanii. Tehnic vorbind, trecerea lui Rada pe linie moartă se leagă de revenirea lui Ghionea şi Rădoi. Dacă totuşi în spatele hotărîrii lui Lăcătuş nu se ascunde şi altceva (protejatul lui Hagi şi Gică Popescu?), dispariţia lui Rada din peisaj vorbeşte despre nerecunoştinţă. Încă unul dintre sentimentele acelea excomunicate de lumea fotbalului. În general, de toate lumile cunoscute.

Nouă ni se părea totuşi că Rada a demonstrat ceva atît cît a jucat. În dezordinea impusă de la palat care a plutit deasupra singurei echipe româneşti de Champions League, el a însemnat un punct de echilibru. Ne-am amuzat la plonjonul în tandem cu Neşu din partida contra Sevillei, dar cine nu a căzut niciodată victimă driblingurilor atacanţilor nu se numeşte fundaş. Dacă în Ghencea n-a apus speranţa la titlu, asta i se datorează şi lui Ionuţ Rada. E drept, antrenorul nu-i dator să contabilizeze trecutul recent, el măsoară nemţeşte de mai multe ori şi taie o dată. Haida, de! Romeo Surdu, unul dintre repetenţii primei părţi a campionatului, a intrat în graţiile lui Lăcătuş prin cîteva evoluţii promiţătoare în miuţele de pe întreg cuprinsul Mediteranei. Ce să înţeleagă Rada, care e morala fabulei? Cine e boul şi cine viţelul? Că de fii risipitori s-a umplut pămîntul!