Cupa Davis şi NATO

Năstase şi Hărădău ar trebui să se simtă ca nişte pinguini. Mari, graşi şi albi, cu o rachetă într-o mînă şi o listă de cheltuieli în alta. Iar noi ar trebui să le cerem scuze organizatorilor partidei de Cupa Davis. […]

Năstase şi Hărădău ar trebui să se simtă ca nişte pinguini. Mari, graşi şi albi, cu o rachetă într-o mînă şi o listă de cheltuieli în alta. Iar noi ar trebui să le cerem scuze organizatorilor partidei de Cupa Davis. Stimaţi tenismeni şi tenismene, aceea putea fi o găinărie, o coţcărie. Un mizilic, acolo, o fondantă, un jeleu, o măslină din banul public. Sigur, rămîne decontul umflat dinaintea meciului cu Franţa şi dezumflat pe traseu, dar acum avem altă perspectivă. Pentru că se apropie summitul NATO, că întîlnire nu-i mai putem zice şi sună separatist.

Dragi tenismeni şi tenismene, aflaţi că România va cheltui cu această megaacţiune nu mai puţin de aproape 900 de milioane de euro. Cel puţin acesta este bugetul dedicat evenimentului, cîte fursecuri vor lipsi din listă nu ştie nimeni. Veştile bune nu se opresc însă aici. Aeroporturile se vor închide, iar traficul în Bucureşti va fi un coşmar. Care va înlocui calvarul cotidian. Dar e puţin lucru să ştii că Bush, Putin şi Sarkozy se vor simţi la Bucureşti ca la mămicile lor acasă? Că România, săraca Românie, dar grandomana Românie va face figură frumoasă, se va da un pic în stambă, le va arăta ea lor ce înseamnă ospitalitate? Nu mai rămîne decît ca la petrecerea de după summit, acolo unde vom afla dacă Vladimir pune sau nu rachetele pe noi, să-i vedem la lucru pe George W şi pe Sarko, dansînd la bustul gol cu bravele şi frumoasele românce, scutul nostru strategic în calea tuturor năvălirilor.

Demagogie? Populism? Nu, doar tristeţe. Şi un pic de dezgust. Nu ne mai gîndim cum puteau fi folosiţi banii. Oricum nu ajungeau acolo unde trebuie. Iar la sport nici atît. Pentru că sportul nostru naţional este guduratul. În patru şi două labe, după caz.