Goian prin Webster

Lumea se schimbă, dar nu ne mai dăm seama, fiindcă stăm prea aproape de ea. Vedem perfect detaliile, pierdem însă evoluţia întregului. Fotbalul nu se extrage peisajului general şi ar fi o mare greşeală să-l privim din interiorul graniţelor unde […]

Lumea se schimbă, dar nu ne mai dăm seama, fiindcă stăm prea aproape de ea. Vedem perfect detaliile, pierdem însă evoluţia întregului. Fotbalul nu se extrage peisajului general şi ar fi o mare greşeală să-l privim din interiorul graniţelor unde miroase ba a oaie, ba a trabuce, ba a nesimţire. Pentru că nu ştie toate astea, scoţianul Andy Webster este pe cale să revoluţioneze piaţa muncii fotbalului. După mai multe procese, fotbalistul insular a reuşit ceva care nu sună foarte spectaculos în urechile neofiţilor, dar care va revoluţiona mişcarea jucătorilor, sumele de transfer, salariile.

Pe scurt, povestea sună aşa. Orice tînăr jucător poate rupe unilateral contractul cu clubul după doar trei sezoane, plătind daune contravaloarea salariului pînă la finalul înţelegerii. Noua lege avantajează fotbaliştii şi dezavantajează cluburile. A nu se înţelege că ultimele sînt numai bune de compătimit. Tocmai aici este esenţa măsurii. Cade încă unul din lanţurile, aurite ce-i drept, care îi legau de glie pe jucători. Oamenii s-au născut liberi şi trebuie să rămînă aşa. Respectînd anumite reguli, nişte contracte, dar cu drept de opţiune asupra propriului viitor.

Există şi efecte secundare. De pe urma liberalizării circulaţiei fotbaliştilor vor avea de profitat şi mai mult impresarii, numiţi academic şi agenţi de jucători. În contrapartidă, marile cluburi îşi vor lua măsuri de precauţie. Împotriva plecării intempestive a celor care de fapt le bagă banii în cont. Alte contracte pe salarii sporite la fiecare trei ani sau clauze de reziliere pentru fiecare jucător în parte. Dar ceea ce şi-a permis Manchester United, să-i ofere lui Cristiano Ronaldo un salariu anual de 11 milioane de euro, nu stă la îndemîna oricui.

Ce va fi la noi? Pentru că la noi nu e deocamdată decît în linii mari cum e la ceilalţi, va fi interesant de urmărit cum se vor înregistra de acum contractele. Pentru că devine al naibii de riscant şi dezavantajos să plăteşti un fotbalist la negru sau la gri, prin donaţii, să zicem. Luăm exemplul Stelei, unde Goian, Nicoliţă, Ghionea şi Dică au venituri semnificative, de peste 100.000 de euro pe an, dar salarii înregistrate la Ligă mult mai mici. La 20.000-30.000 de euro pe an stă scris în contract, deci cu sume de răscumpărare de sub 100.000, un club ca Steaua se poate trezi depopulat peste noapte. Toţi amatorii de falsuri mai mult sau mai puţin xeroxate au de acum încă un obstacol în faţă. Pe care nu ne îndoim că se vor strădui să-l treacă ori să-l dribleze. În rest, dacă Mutu, Chivu şi compania ar trebui să-i mulţumească lui Bosman că graniţele fotbalului s-au desfiinţat ca şi graniţele propriu-zise, acelaşi lucru ar trebui să-l facă Dică sau Goian cu Andy Webster. La o bere, cu suma compensatorie pe masă.