Nasty, sută la sută

Demisia lui Ilie Năstase nu rezolvă nimic. Dar nu e un dezastru, cum sugerează Titi Hărădău. Nici la retragerea lui Bill Gates nu s-a făcut gaură-n cer, iar Microsoft are cifră de afaceri de multe miliarde de dolari. Gestul fostului […]

Demisia lui Ilie Năstase nu rezolvă nimic. Dar nu e un dezastru, cum sugerează Titi Hărădău. Nici la retragerea lui Bill Gates nu s-a făcut gaură-n cer, iar Microsoft are cifră de afaceri de multe miliarde de dolari. Gestul fostului cîştigător de la Roland Garros înseamnă totuşi ceva. Probabil dezamăgire, sentiment încercat de marii campioni în relaţia cu publicul care nu-i mai percepe cu intensitatea de odinioară. Posibil şi un act de protest. Omul nu vrea să fie părtaş într-un scandal de care nu-i exclus să fie străin. Deseori, trepăduşi deghizaţi în binefăcători au lucrat subteran în spatele unor personaje de mare suprafaţă.

I-am urmărit supărarea la emisiunea lui Robert Turcescu şi parţial l-am înţeles pe Ilie Năstase. Pînă acolo unde amesteca destinul tenisului românesc cu bugetul umflat al partidei de Cupa Davis de la Sibiu. De perspectiva cenuşie a unui sport nu e responsabilă presa „nepatrioată”. Tenisul nostru nu se cufundă în mediocritate din cauza unei investigaţii jurnalistice. Dacă nişte ziarişti au descoperit că Federaţia Română de Tenis împreună cu omul de afaceri Aurel Munteanu au plusat decontul meciului cu Franţa, posibil fără ştirea lui, Ilie Năstase nu trebuie să se comporte ca un copil înciudat care-şi ia jucăriile şi pleacă. Uite că şi imaginea asta de etern boem poate lucra împotrivă! Aşa cum pasivitatea aristocratică a lui Octavian Belu în fruntea ANS tinde să transforme respectiva agenţie într-o firmă de pompe funebre, unde comanzi cele trebuincioase înmormîntării încă unui sport.