Pe RIN în jos, pe un mal mai frumos
Ionuţ Negoiţă s-a săturat de percepţia low cost a lui Dinamo. Luaţi măsuri, domnule acţionar!

Nu este foarte clar cu cine se ceartă Ionuţ Negoiţă. Sau pe cine ceartă. Nici de la ce a plecat supărarea acţionarului dinamovist. Las că nici asta cu acţionariatul nu este o certitudine absolută. La fel, mult trîmbiţata ieşire din insolvenţă, se pare că vorbele au luat-o cu cîteva ture de stadion înaintea faptelor. Aşa că amînaţi un pic lucrul la propriul bust în bronz, stimat conducător!
Pe domnul Negoiţă îl deranjează apelativul „low cost” asociat echipei în fruntea căreia s-a aşezat după retragerea (dispariţia din peisaj?) a corifeilor trecutului recent. Deşi o perioadă a fost mîndru că a oferit model despre felul în care se conduce un club de fotbal în regim de austeritate şi control strict al cheltuielilor. Apropo de „corifei”, îi putem numi şi dinozauri, că au dispărut tot aşa, fără să lase vreo urmă a ingineriilor financiare. Sau poate că erau profesori?
Aşadar, jos măştile! Cel care îşi degusta plus valoarea afacerilor pe iahturi şi fuma trabuc la Miami este fără nici o îndoială Cristi Borcea. Costisitoare trabucuri, acum se vede! Cînd Negoiţă se referă la primării, citeşti în subtex nostalgia după o finanţare gen CSMS Iaşi, varianta Nechita in charge, iubitor de fotbal and domniţe extraconjugale. Sau gen ASA Tîrgu Mureş. Sezonul 2014-2015, fiindcă prezentul mureşenilor nu pare deloc dezirabil.
Cînd aminteşte de combinate şi combinaţii poţi ghici fără să fii Hercule Poirot (să ştiţi că monsieur Poirot nu juca la Steaua, domnule Negoiţă!) că se face trimitere la Pandurii. Chestia cu fîntîna – o sondă ca simbol al bunăstării nesfîrşite era prea banală – de petrol nu am înţeles-o. Nici Nicolae Badea, nici Vasile Turcu nu au anvergură de petrolişti texani. Posibil totuşi ca managerul din Groapă să dezvolte invidii care merg pînă taman la şeicii călare pe pungile de ţiţei. Şi care tocmai ce au pus nişte fete morgane să-i facă ochi dulci lui Gnohere.
Ajunşi în acest punct, este momentul să-i spunem acţionarului din Ştefan cel Mare şi de la RIN (nu de pe Rin!) că prima mişcare pentru a dovedi că Dinamo 2015-2016 nu este doar un proiect de subzistenţă fotbalistică ar fi să-l păstreze pe francez. Poposit supraponderal într-o echipă obişnuită să postească, „bizonul” a devenit în timp record şi golgeter, şi om care a înţeles pentru ce fel de echipă joacă. 12 goluri în 24 de meciuri disputate, la pachet cu o seriozitate de natură a-i contamina şi pe românaşii noştri, alde Matei, Steliano sau Rotariu.
Dacă va prevala numai şi numai aspectul comercial, Gnohere se va transfera la bani mai mulţi pentru el şi o sumă importantă pentru club, adică pentru Negoiţă. La fel, cazul Răduţ. Dacă Rednic chiar consideră că fostul stelist ar întări echipa – lucru discutabil în opinia mea – atunci ar trebui dat semnalul către rivalele din campionat. Aducerea lui Răduţ la Dinamo ar fi o dovadă de forţă, nişte tratative anemice, una de slăbiciune. Mi se va aduce argumentul perfect adevărat că este uşor să dai sfarturi pe banii altora.
Corect. Este mai uşor şi dezinteresat. Asta în măsura în care totuşi Ionuţ Negoiţă, în afara unor puseuri de mînie, are şi ambiţii de performanţă care să o facă pe Dinamo protagonistă în play-off. Şi nu în Playboy, vorba lui Romică Paşcu, supranumit Breakdance.