Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Fotbal, goluri, oameni

Personajele de odinioară ale derbyului Dinamo-Steaua povestesc despre un fotbal pe care l-am pierdut. O lume pierdută

Permalink to Fotbal, goluri, oameni
vineri, 20 noiembrie 2015, 9:42

Discuţie în redacţie după articolul „Amintiri din derbyurile de altădată”, în care cîţiva dintre fotbaliştii cei mai importanţi din trecutul lui Dinamo răspund întrebărilor colegului Victor Vrînceanu. Discuţie înainte de replica steliştilor, care nu puteau rămîne indiferenţi la înţepăturile rivalilor din Ştefan cel Mare.

Ne uităm atenţi în caseta tehnică dedicată fiecărui jucător, mai exact se uită Adi Florea, şi, surpriză, ce observăm? Cornel Dinu, fundaş central cea mai mare parte a carierei, 53 de goluri din 453 de meciuri în Divizia A. Prin comparaţie, contemporanul Cristi Tănase, mijlocaş ofensiv, are 264 de partide şi 37 de goluri.

Continuăm să privim cumva uluiţi, dar sigur admirativ la numerele care însoţesc carierele lui Mulţescu, Augustin şi Pîrcălab. Mijlocaşul Mulţescu, 407 meciuri, 110 goluri. Extrema Pîrcălab, 232, 66, vîrful Ionel Augustin, 383, 111.

Dai filmul înainte şi observi dimensiunile pipernicite ale prezentului. Şi să nu îmi spuneţi că fotbalul s-a schimbat enorm, că pe vremea aceea jucau cu basca pe cap şi cu chiloţii pînă la glezne! Aici nu este vorba (doar) despre nostalgie, este o poveste care trebuie recuperată. Şi un trecut care trebuie reconsiderat.

Deprecierea fotbalului nostru, la nivelul de marfă de prospeţimea a doua, se măsoară şi prin dimensiunea marilor fotbalişti de altădată. Inclusiv cu orgoliile pe care le poartă intacte lîngă anii care le împuţinează trupul. Pîrcălab poate exagerează cînd spune că dădea 30 de centrări pe repriză. Cred că dădea doar vreo 20-25.

Şi vorbim despre centrări adevărate, care îşi găseau destinatarul în poziţia de finalizare, care în cazul lui se numea Dumitrache. Mai mult ca sigur că şi Mulţescu exagerează atunci cînd spune că el făcea artă, iar Tudorel Stoica, ciobănie. Exagerează şi îl nedreptăţeşte pe Tudorel, dar în esenţă spune un lucru interesant, care poate părea crimă de lesmajestate în conştiinţa suporterului stelist de o anumită vîrstă.

Căpitanul legendar al Stelei din epoca Sevilla, Tudorel Stoica era un jucător aprig şi destoinic, dar nu era un creator de fotbal. Era un distribuitor de pase şi un foarte redutabil recuperator de baloane, dar nu un „regista”, cum spun italienii. Greu de spus dacă Mulţescu era un artist, dar în multe momente îşi propunea. Reuşitele din dubla cu Hamburg pledează pentru el.

Aşteptînd replica stelistă, care va fi în nota rivalităţii dure şi cavalereşti de odinioară, să privim încă o dată cu respect către oamenii care ne-au împins să iubim fotbalul. Măcar pe unii dintre noi. Să ascultăm amintirile cu balerine şi cu un Iordănescu incredibil de tînăr tăvălit prin noroi de Dinu, care nu suporta să fie  driblat.

Să luăm aminte la felul în care îşi tratau adversarii, la ambiţia pură care îi anima pe aceşti oameni. Ar fi nemaipomenit să nu o facem doar noi, ci şi jucătorii de azi, şi nu doar în declaraţii serbede, cu căştile de la iPod în urechi. Ne-am tehnologizat rimează în mod ciudat cu ne-am dezumanizat, nu găsiţi?

Comentarii (6)Adaugă comentariu

gelu (10 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 10:41

Stau si ma intreb daca tu chiar ai jucat fotbal vreodata. Daca asa e, nu o sa intelegi niciodata ce jucator a fost tudorel. Daca vrei o comparatie contemporana, a fost inul dintre ultimii „deschizatori”. Iti plac ciobanii de azi numiti inchizatori? Lovin, bourceanu, codrea, jucatori care daca dau o pasa de gol( nu ca aia lu tudorel de la glasgow ca nu pot) sau vreun gol te fac sa te freci cu uimire la ochi: ba e bun inchizatorul asta. Daca tudorel continua la nationals dupa 81 jucam sigur la turneul final din 86. Citeste ce a zis loti de tudorel( loti fiind un alt ” cioban”) si lasa-ne cu d-astia de ii cheama gigi ca suntem satui.

gelu (10 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 10:50

Ce sa iti mai spun. E suficient sa te citez ” distribuitor de pase si recuperator de baloane”. Cam asta a jocul adevarat pentru cine a jucat pe maidan. Te contrszici singur cand zici dar nu un creator de fotbal. Stai jos. Guardiola l-ar baga si acum pe tudorel in echipa lui

otulbu (11 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 11:40

E greu in Romania sa exprimi o parere fara sa nasti polemici aprige. Tudorel Stoica avea un joc foarte eficient dar de loc placut ochiului(un fel de Lucas Leiva al vremurilor lui). Si daca veni vorba de Loti, e bine sa ne reamintim ca idolul tribunei muresene nu era el ci Hajnal, cel care nu baga niciodata osul insa avea un joc incantator.

Fibra (133 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 19:11

Pentru a nu cadea in penibil Dle.C.G,ramaneti la fotbalul de maidan cu care sunteti contemporan.

gelu (10 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 20:21

E foarte greu ca mijlocas central sa te risti cu dribling si floricele. Daca gresesti poti lua gol in 3-4 secunde. Loti si Tudorel au fost un cuplu de vis. Reuseau sa apara si in atac in mod consistent, spre deosebire de „inchizatorii” de azi, care nu sunt prieteni cu mingea deloc.

Luc (5 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 21:47

Cititorii de mai sus nu au inteles esenta. Fotbalul s-a diluat, e de mana a doua, cum ai spus si tu. De ce? Pai din cauza globalizarii, d-aia. Aud acum replici de genul: „As fi vrut din tot sufletul sa raman la echipa X dar m-am dus la Y pt ca m-am gandit si la familia mea.” Concret, pe respectiv il intereseaza banii, bani care vin din castigarea unui meci, meci care nu se castiga neaparat cu 30 de centrari pe repriza. Daca iese un gol din imbulzeala, deviere cu ceafa in plasa, e perfect. Dupa parerea mea, fotbalul s-a diluat si la nivel mondial, nu e vorba numai de Steaua – Dinamo.

Comentează