Bun, şi Rădoi ce face?

Steaua a arătat rău şi la Baia Mare. Nefiind posesor de licenţă PRO, antrenorul de fapt este exonerat de responsabilitate

Un stadion din alte timpuri, observator panicat, prefect autoritar. Plus ceva fotbal cu pipeta. La Baia Mare putea fi însă o mare baie de apă din furtunurile pompierilor, dacă nu existau şi cîţiva oameni care nu şi-au pierdut totuşi capul din cauză că alţi oameni vînduseră mii de bilete peste capacitatea vetustei arene. Simţiseră „gospodarii” ruinei din Baia Mare că e rost de un ban cîştigat uşor fiindcă localnica FC dădea piept cu Steaua în „optimile” Cupei României. Iar unde vine Steaua, vine lumea ca la urs. Încă. Şi nu la Bucureşti.

FC Baia Mare a rezistat pînă la loviturile de departajare, unde s-a bătut singură. În rezumat, aceasta este povestea meciului. Maramureşenii, lideri în Divizia B, au luptat cu entuziasm şi cu dăruire. Pentru ei şi pentru un public onest, care nu şi-a abandonat favoriţii în favoarea vedetelor de la Bucureşti. Cum nu rareori se întîmplă în oraşele mai mici sau mai mari de pe cuprinsul patriei noastre fotbalistice. Hodor, Duruş, Păcurar, Leonte şi Balaure s-au luptat parte-n parte cu Varela, Muniru, Adi Popa, Stanciu şi Chipciu, lăsînd impresia că vor mai mult. A fost genul acela de meci în care o echipă chiar îşi doreşte mai mult victoria.

Ce şi-a dorit la schimb Steaua? Calificarea cu minimum de efort. A rezultat maximum de efort. Ce şi-au mai dorit campionii României? Să ruleze şi alţi jucători decît consacraţii. Ideea frumoasă, nesusţinută de lipsa de implicare a celor trimişi în teren de Mirel Rădoi. Prin tot ce a făcut, de fapt, prin tot ce n-a făcut, Tîrnovan i-a transmis lui Guillherme că nu are concurent pe post. Carp are calităţi, dar îi lipsesc meciurile, Mihalcea a intrat tîrziu şi nu s-a simţit pe teren. Cojocaru este caz aparte, el începînd sezonul ca titular şi continuînd ca rezervă a lui Niţă. Declaraţiile de la sfîrşitul partidei au venit ca o urmare firească a evoluţiei din teren. Infatuat, superficial şi suficient, Cojocaru a arătat că ori nu a înţeles ce s-a întîmplat pe teren, ori că ne ia de proşti. Merg pe a doua variantă şi îmi permit să îl contrazic pe Helmuth Duckadam, care vede un viitor mare portar în actuala rezervă a lui Niţă.

S-a glosat mult pe jocul slab al Stelei la emisiunile de specialitate succesive partidei. S-au spus lucruri de bun-simţ, n-au trecut neobservate execuţiile hilare ale unor vedete ca Popa sau Chipciu. Ciudat, subiectul Mirel Rădoi a fost ocolit. Nu oportunitatea prezenţei pe banca tehnică a fostului internaţional era eludată, ci munca lui specifică în calitatea de antrenor al Stelei. Sau roadele acesteia. Fiindcă Rădoi antrenează Steaua, nu Nicolae Dică. Rădoi aşază echipa în teren, el alege titularii, cu sau fără participarea directă a lui Becali. Or, după cîteva luni, echipa trebuie să fie oglinda ideilor antrenorului ei. Se vorbeşte la nesfîrşit despre criza identitară a Stelei/FCSB, sînt deplînse condiţiile de pribegie în care se antrenează Chipciu şi compania. Dar dincolo de toate, unde este amprenta antrenorului Rădoi? Unde sînt traseele, dezvoltarea jocului, legătura organică între titulari? Nu cumva principala suferinţă a Stelei este de natură strict fotbalistică, de disoluţie a competenţei tehnice? Întreb, nu dau cu şpiţul.