Retractarea lui Cristian Ţopescu

Celebrul comentator TV a spus că nu a spus ce-a spus despre Nicu Vlad. Nimic nou sub soarele dopingului

Ce poate fi mai frumos ca doi oameni, ca două personalităţi ale sportului să se împace? Mai ales că nici nu se certaseră vreodată şi mai că nu se cunoşteau. Asta reiese din penultimele declaraţii ale opozanţilor. Nu ultimele. Fiindcă ultimele arată altceva. Aşadar, împăcarea întru propăşirea sportului românesc. Concordia regăsită între două persoane ca expresie a armoniei universale. Recunosc, sînt maliţios cu Cristian Ţopescu şi cu Nicu Vlad, dar mi se pare că am nişte motive.

Foarte pe scurt, povestea sună aşa. Gazeta a publicat recent un amplu interviu cu Cristian Ţopescu, în care celebrul comentator TV rememora, printre altele, o discuţie cu Nicu Vlad pe tema dopingului, în care fostul campion al halterelor recunoştea că lua ceva pastile pentru creşterea masei musculare şi a forţei. Totul relatat cu un aer colocvial, ca despre o întîmplare din alte timpuri. „Măi Nicule, cum naiba faceţi voi, mă, să ridicaţi sutele alea de kilograme? Nu vă ajutaţi cu nimic?”, întreba hîtru Ţopescu. La care campionul de odinioară i-ar fi răspuns: „Nea Cristi, dacă nu luăm nişte pilule, nu avem cum să ridicăm atîtea kilograme.”

A urmat reacţia nervoasă a lui Nicu Vlad, care, considerîndu-se calomniat, a ameninţat cu un proces. Nu înainte de a preciza că n-au stat la aceeaşi masă, nici vreo cafea n-au băut împreună. Amnezia actualului preşedinte al halterelor româneşti este cel puţin ciudată, fiindcă pe atunci Ţopescu nu era un simplu comentator TV, era o instituţie şi ar fi fost un privilegiu pentru orice sportiv să se bage-n seamă cu „nea Cristi”. Fie şi la o cafea cu înlocuitori, defunctul „nechezol”, pus cu generozitate la dispoziţia publicului de regimul comunist.

Nu este ciudată însă negarea energică a acuzaţiei, fie ea şi prescrisă de trecerea timpului. Nicu Vlad conduce Federaţia Română de Haltere şi este vicepreşedinte al COSR. Are o imagine de apărat. O reputaţie, dom’le! Aşa cum aveau Ben Johnson şi Lance Armstrong. Marion Jones şi Maurice Greene şi Justin Gatlin. Şi cîţi şi mai cîţi, fie-le injecţia şi pilula uşoare! I-aş reaminti totuşi fostului mare sportiv că se află în fruntea federaţiei cu cea mai mare incidenţă a testelor pozitive la controalele antidoping, asta în mandatul domniei sale. Ne-am acoperit de ruşine pe la Jocuri Olimpice şi la alte competiţii majore atunci cînd dragii noştri halterofili au fost scoşi din concurs fiindcă pleseneau de sănătatea pe care ţi-o dau „stimulentele”.

A fost Nicu Vlad un sportiv curat, fiindcă „am fost testat mereu, niciodată n-am ieşit pozitiv!”? Tot ce se poate. Deşi a activat într-o epocă în care controalele antidoping erau în faza de pionierat, iar industria dopingului atinsese deja cote înspăimîntătoare. Deşi a fost contemporan cu fabrica recorduri a RDG-ului şi de concurenţa pe care le-o făceau americanii şi sovieticii. Deşi România lui Ceauşescu descoperise cuceririle farmaciei interzise. Apropo de amintirea lui Ţopescu legată de Kornelia Ender, celebra înotătoare est-germană, uite că frau Ender nu a sunat ultragiată la Gazetă să-şi repereze onoarea!

Regret nespus graba cu care a retractat Cristian Ţopescu. Fiindcă nu-mi închipui că a inventat episodul. Regret şi mai tare felul în care a capitulat cel care ne înflăcăra copilăria atunci cînd comenta ca nimeni altul performanţele campionilor români. Dar pricep compromisul care miroase de la o poştă a linguşeală succesiv „împăcării”, în „scopul de a evita un proces din care ar avea de suferit sportul românesc”. (…) În spiritul fair-play-ului, l-am felicitat în avans pe Nicu Vlad pentru apropiata sărbătorirea a zilei lui de naştere”. În spiritul fair-play-ului, pe care nu a obosit să-l evoce niciodată, ar fi fost frumos-demn-coerent ca domnul Ţopescu să nu-şi fi renegat amintirile. Şi poate că tocmai spre binele sportului românesc ar fi bine să aflăm şi adevărul, nu doar ambalajul versiunilor oficiale, împodobite cu ciucuraşi coloraţi şi zile festive. Greşesc, domnule Ţopescu?