Lecţie cu 80.000 de elevi

Am să vă povestesc despre o înfrîngere. Una tare de tot! Dinamo-Aston Villa 0-2. Pentru că mai toată lumea a vorbit despre victorii, pentru că s-au rememorat clipe magice, partide istorice şi folclorice, senzaţia e că nu au mai rămas […]

Am să vă povestesc despre o înfrîngere. Una tare de tot! Dinamo-Aston Villa 0-2. Pentru că mai toată lumea a vorbit despre victorii, pentru că s-au rememorat clipe magice, partide istorice şi folclorice, senzaţia e că nu au mai rămas prea multe de spus. Fals, despre meciul ăsta trebuie scris ceva, e una din înfrîngerile acelea care nu dor, care nu umilesc, din care poţi învăţa şi care îţi dau forţă!

Se întîmpla în toamna anului 1982, pe cînd salamul de vară ajunsese deja marfă de lux, iar un kilogram de cafea boabe însemna că ai intrat în aristocraţie. Cea roşie, se înţelege. Miliţie călare şi pedestră în jurul unui stadion 23 August neîncăpător, gură cască, bişniţari. Apropo, ce farmec aparte avea un bilet cumpărat în ultima clipă! Să nu uităm la inventar întunericul. Pe străzi, cumva şi în suflete. Totuşi, în aer plutea nerăbdarea. Bucuria cetăţeanului de rînd care trăieşte fotbalul. Venea campioana Angliei, Dinamo începuse să arate ca o echipă europeană. Şi de la peluză se vedea tot aşa.

N-a fost o corecţie, ci o demonstraţie. De fotbal pe poartă, iute, descătuşat. Pase din prima, centrări perfecte, învăluiri, cunoaşteţi meniul! Meciul a rămas în memoria microbiştilor drept Lecţia de Engleză. Cu majuscule. Cornel Dinu la final de carieră, fără ţigări de foi, dar cu tackling aproape perfect. Insuficient pentru căluţii lui Villa. Pentru Withe, pentru Mortimer. Ion Marin la apogeul carierei, întors pe toate feţele de Gary Show. Augustin, Gigi Mulţescu, Orac, toţi în vînă. Degeaba. În faţă se derula un film cu final implacabil. 80.000 de suporteri aplaudînd fericiţi MECIUL. Rezultatul era în spatele partidei. Ce clişeu, ce banalitate! Nu, dragilor, e un adevăr care merită spus. De acolo a început drumul echipei lui Dinu spre semifinala cu Liverpool. Dintr-o înfrîngere superbă care a valorat mai mult decît o victorie meschină. Pe un stadion 23 August care vibra ca Maracana. Ca Bernabeu, ca Anfield. Cei 80.000 de atunci nu vor uita niciodată călătoria cu Aston Villa şi Dinamo. Rămîi cu bine, bătrîn stadion! Vremea ta a trecut. Se anunţă vremuri în care vom trăi sănătos, nu vom mai fuma printre gradene, nu vom mai sparge seminţe. Vom inspira fumigene şi ne vom sparge capetele.