Şi-au furat-o! Ne-am furat-o!

Să lămurim cîteva lucruri. Bombe, antrax şi gaz sarin nu am pus. Deocamdată. Nici la metrou, nici în avioane. Deci se poate şi mai rău. Nici bănci nu am spart, doar nişte bancomate au suferit de pe urma trecerii noastre […]

Să lămurim cîteva lucruri. Bombe, antrax şi gaz sarin nu am pus. Deocamdată. Nici la metrou, nici în avioane. Deci se poate şi mai rău. Nici bănci nu am spart, doar nişte bancomate au suferit de pe urma trecerii noastre prin lume. În schimb, sîntem regii efracţiei din supermarketuri şi hipermarketuri. Lucrăm cu spor în domeniul prostituţiei, am parcurs paşi esenţiali în dezvoltarea traficului cu stupefiante şi arme. Nu avem totuşi vocaţie de mari spărgători de bănci şi ne mulţumim cu găinării. Sau cîrnăţării şi palincării. Şi dacă exportăm infracţionalitate, e de second hand. Glumim pe un subiect serios? Păi, ce naiba să mai facem, nu se spune că hazul de necaz e patent naţional?

Comitetul Olimpic Român a reacţionat normal în cazul hoţilor de la Chicago. Dur şi prompt. Din cauza faptelor de rafturi ale lui Bogdan Dinu, Ronald Gavril şi Iulian Stan, boxul amator a rămas fără finanţare. Organizaţia condusă de Octavian Morariu a considerat că nu mai poate stipendia o activitate care în loc să lanseze campioni produce infractori. Nu e prima oară, atunci cînd halterofilii s-au dovedit dopaţi în bloc la Sydney 2000, COSR a luat aceeaşi măsură. Întrebarea vine nechemată. Se va rezolva ceva, vor înţelege antrenorii şi sportivii lor că lupta din ring nu e bătaie, iar excursia prin mall nu e antrenament cu garda lăsată a agenţilor de pază? Răspuns. Probabil că nu. Se ştie că lumea boxului e o altă lume. Pestriţă, nemiloasă, vegheată de interlopi. Bla-bla-urile despre caractere oţelite în scrima pugilistică or fi fost valabile pe timpul lui Nicolae Linca.

Să nu fim ipocriţi, copiii atraşi spre box provin din medii sărace şi gri ale societăţii, unde primii şapte ani de acasă sînt tot atîtea meciuri pentru supravieţuire în condiţii vitrege. Cercul se închide prin complicitatea profesorilor care îi educă ronţăind prosoape, asta după ce le şoptesc zilnic că sînt nişte cretini. Privaţiunile materiale completate de lipsa unor antrenori pregătiţi să-i înveţe şi altceva decît croşeul. Dacă din pedagogia asta a pumnului după ceafă mai scapă şi unii întregi la suflet şi cu mintea nepoluată, ca Doroftei, Mihai Leu sau Lucian Bute, asta e pentru că se mai întîmplă şi miracole. Apropo, sînteţi la curent cu pledoaria pentru cap în gură a lui Marin Barbu „Magiun”?

Ca să nu ne mai simţim persecutaţi de Occidentul putred. Au furat din magazinele americane şi Jennifer Capriati, şi Winona Ryder. Nu au primit binecuvîntarea, nimeni nu a fost interesat de circumstanţe, de teribilismul specific vîrstei şi de cleptomania ca boală postmodernă. Capriati şi Ryder şi-au luat papara. Din partea autorităţilor şi a societăţii. Din partea WTA şi a Hollywood-ului. Moartea unui campion prin exerciţiul de uitare publică este cea mai dureroasă. Ai noştri nu erau nici măcar campioni. Fiindcă erau unii de-ai noştri, aici e buba! Apropo, cam cîte creiere din România ar trebui să angajeze Microsoft ca să atenuăm valul de antipatie care urmează?