Haoleu

Steaua și Astra și-au încheiat parcursul în Europa arătînd ca niște echipe mici, deprinse cu mica ciupeală. Adică, așa cum sînt

Gouweleeuw! Gouweleeuw este căpitanul lui AZ Alkmaar şi se pronunţă „Haoleu”. Sonoritatea numelui olandezului purtător de banderolă ne duce automat în zona hazului de necaz, teritoriu pe care sîntem stăpîni de secole. În locul tristeţii nobile, noi ne tratăm cu umor. Este şi asta o terapie. Şi, în fond, ce să facem, să ne smulgem părul din cap? Să bocim la căpătîiul echipelor eliminate din play-off-ul Europa League? Să ne smintim noi pentru impostura care guvernează fotbalul românesc? Să prevestim apocalipsa urmată de împărăţia fotbalului comunal, precum Mitică Dragomir, fostul preşedinte al Ligii Profesioniste?

Haoleu au fost şi jocul Astrei şi al Stelei, haoleu a fost golul primit de Silviu Lung jr, încă prea junior la 26 de ani, haoleu a mai fost şi fantezia cu Gabi Iancu titular. De asemenea, haoleu, crezuserăm că Astra lui Şumudică va ataca la Alkmaar – „nu ştim să ne apărăm!”, ne mai închipuiam că Budescu şi Alibec (eşti cumva stelist?, îl aud cum mă ceartă) vor veni, prin generozitate a efortului, în întîmpinarea simpatiei generale şi în contra scepticismului selecţionerului. În general, cu privirile împărţite şi cu inima îndoită între Trondheim şi Alkmaar, speram. La un veritabil exerciţiu de demnitate din partea echipei lui Rădoi, la mai multă seriozitate de la „astralii” care s-au comportat ca un satelit micuţ care gravitează în jurul planetei-mamă, care mamă nu era nici ea vreo mare echipă, aşijderea Rosenborg.

Păi, da, aici e aici! Haoleu, cine ne-a eliminat drăguţele noastre echipe, spuma Ligii 1? Primul impuls este: nişte desculţi! Atenţie însă, pentru că în propoziţia următoare trebuie să explicăm cine sîntem noi prin comparaţie cu ei. Sau ce am ajuns, haoleu. Într-adevăr, Rosenborg şi AZ Alkmaar nu sînt nişte mari echipe. Nu am văzut acolo nici un mare fotbalist. Mikkelsen, Soderlund, Helland sau Luckassen, Janssen plus amicul nostru Gouweleeuw-Haoleu nu sînt nici unul haoleu!, ci doar jucători corecţi, cu deprinderile meseriei învăţate temeinic din copilărie, nu furate de la televizor. Nu mingicari, ci meşteşugari. De ce aşa? Fiindcă acolo funcţionează un sistem. Fiecare ştie ce are de făcut. Unul este fotbalist şi se antrenează, altul este antrenorul care, calificat, cu şcoala terminată, îl pregăteşte pe fotbalist. Unii se ocupă de organizarea meciurilor, alţii de aprovizionare. Preparatori fizici, psihoterapeuţi, specialişti în marketing, întregul funcţionează ca o întreprindere modernă, nu ca un bazar, unde toată lumea vrea să păcălească pe toată lumea şi vînează reduceri.

Urmează etapa a 9-a din prima ligă, nu apocalipsa prevestită de domnul oracol Dragomir. Nu se lipeşte de noi nici măreţia triumfului, nici desăvîrşirea dezastrului. Astra, clubul „celui mai bogat român”, un infractor cu trecut securist, va plonja în sărăcie lucie, de parcă ratarea aventurii europene trebuia să aibă legătură cu bugetul curent al echipei. Steaua, ameninţată cu deposedarea de numele istoric, şi-a pierdut deja bruma respectului de sine prin instituirea bunului plac al lui Becali ca mod de lucru. Soluţii? Aş invoca modelul Viitorul, al lui Hagi, dar atunci cînd totul depinde de pasiunea unui om rămînem pe acelaşi teritoriu nesigur al fotbalului care depinde de buzunarul unui om.