Spionul de la Giurgiu
Secundul lui Rosenborg a plecat nelămurit de la meciul Astra-Steaua şi crede că jocul cu ASA îl va ajuta. Se înşală

În nomenclatorul meseriilor civile, Erik Hoftum este antrenorul secund al lui Rosenborg. În limbajul serviciilor secrete şi al celor care vor să ne facă să credem că fotbalul este un domeniu foarte complicat, Erik Hoftun este un spion.
Ultimul lucru spionat de Hoftum a fost întîlnirea de la Giurgiu, dintre Astra şi Steaua. Se ştie, Steaua va primi vizita norvegienilor peste o săptămînă, deci era normal ca Rosenborg să trimită un om care să-i observe la lucru pe roş-albaştri. Aici apare însă o problemă. După fluierul final (nu acela aşteptat de o lume întreagă) al lui Colţescu, Hoftun a mărturisit că nu a înţeles mare lucru şi că îşi va prelungi şederea în România măcar pînă sîmbătă, cînd va urmări partida Steaua-ASA.
„A fost un meci bun între două echipe bune. (…) Nu am înţeles prea bine de ce nu au avut gol valabil în prima repriză”.
Putem accepta varianta că Erik Hoftun este într-adevăr un spion versat, care încearcă să ne trimită pe o pistă falsă. La fel de bine, dacă omul este sincer, observaţiile lui aparţin cuiva care în afara întîmplărilor de pe teren nu ştie cu ce se mănîncă şi se bea fotbalul românesc. Fiindcă, dragă spionule norvegian, fotbalul nostru se consumă mai ales în afara terenului.
La vestiare, unde arbitrul întîlnirii bagă de seamă că Muniru nu are actualizat transferul de la CFR la Steaua nici acum, deşi campionatul a început de 6 etape. De aceea nu a evoluat mijlocaşul ghanez, nu din cauza oboselii invocate de Mirel Rădoi la declaraţiile de după meci. De altfel, mai mult ca sigur, Muniru va fi titular sîmbătă cu ASA şi va zburda pe teren.
În minutul 60 al partidei, cînd patronul Stelei, ca un bun creştin, însoţit de pajul Luţu, alt bun creştin, părăsesc arena, dezgustaţi (în special primul) de arbitrajul lui Colţescu.
În minutele fierbinţi ulterioare meciului, cînd preşedintele Valeriu Argăseală a trecut de la rolul lui Sancho Panza la acela al lui Don Quijote, declarînd război morilor de vînt de la CCA, care macină arbitrajul românesc şi trimit tainul în Grecia, lui kir Vassaras.
În aceleaşi minute încărcate de electricitate, cînd directorul sportiv Rădoi vorbeşte ca un veritabil antrenor şi îşi felicită jucătorii pentru victoria morală asupra Astrei. Deşi trebuie spus că din nou Steaua a fost echipa unei singure reprize din meci, de data asta, prima. Aici ar mai de lucru pentru tînărul staff al campioanei şi, eventual, o pîine de mîncat pentru adversarii norvegieni.
La conferinţa de presă de după, cînd antrenorul Astrei, Marius Şumudică, organizează ad-hoc o şedinţă de sumar cu jurnaliştii din sală, pe care îi trimite să refacă ştirile în lumina noilor evenimente. Asta nu înainte de a fi intrat într-o concurenţă acerbă cu Iordănescu la pupatul icoanelor şi concomitent cu nişte remarce autodiscriminatorii, prin care îşi clamează „la mişto” apartenenţa la o minoritate care provine, conform istoricilor, din India medievală.
În concluzie, domnule Erik Hoftun, nu trageţi nici o concluzie. Nici noi nu înţelegem foarte multe, deşi trăim aici zi de zi. Sper că rîndurile de faţă vă vor fi de folos şi că nu voi fi identificat la trădător. Nu sînteţi nici primul, nici ultimul nelămurit din România.
Apropo, circula legenda că, pe timpul lui Ceauşescu, un spion japonez fusese plantat la un institut de proiectări din Bucureşti, unde nimeni nu lucra. Intrigat, străinul le-a comunicat asta şefilor lui, cu bănuiala că a fost deconspirat. Bănuiala i se transformase în certitudine în ziua cînd toţi noii lui colegi, împreună cu şeful, părăsiseră atelierul cu planşetele la vedere şi se aşezaseră la o coadă după ce cineva strigase un nume de cod: „Brînză”!