Revolucion cu Mircea

Cristian Geambaşu despre unele certitudini înainte de Dinamo-Lazio

În loc de strămoşescul „Hai băieţi!”, cîteva lucruri sigure înainte de meciul cu Lazio. Certitudini nespectaculoase într-un ocean de aşteptare. Stadionul va fi plin. Ieri nu mai rămăseseră la vînzare decît bilete […]

Cristian Geambaşu despre unele certitudini înainte de Dinamo-Lazio

În loc de strămoşescul „Hai băieţi!”, cîteva lucruri sigure înainte de meciul cu Lazio. Certitudini nespectaculoase într-un ocean de aşteptare. Stadionul va fi plin. Ieri nu mai rămăseseră la vînzare decît bilete la peluză, semn că suporterii dinamovişti înţeleg importanţa momentului. Dacă în cazul lui Manchester s-a invocat firma adversarului, care ar fi adus în tribunele stadionului Naţional şi neutri, şi nedinamovişti, teoria nu funcţionează în cazul echipei romane, un nume mai mic, mai puţin atrăgător. Mai rămîne ca galeria să-şi facă treaba, întreprindere delicată ţinînd cont că marile partide sînt pentru unii prilejul ideal să-şi dea în petic. Iar tentaţia creşte prin vis a vis-ul cu tifosseria lazială.

Alt lucru sigur, Mircea Rednic pregăteşte partida cu atenţie meşteşugărească. Sună al naibii de nespectaculos, dar aşa stau lucrurile. Antrenorul devenit subiect de imagine grafitti pe zidurile din centrul Bucureştilor – «Mircea Rednic – Revolucion» – s-a deplasat la Roma, unde a urmărit întîlnirea Lazio-Torino 2-2. „Am vizionat multe casete cu Lazio, însă era necesar să-i urmăresc pe viu, într-un meci oficial”. Banal, previzibil, dar foarte util. Iată un om bîntuit de dileme profesionale, nu de aburii superstiţiilor.

Rednic a văzut un Lazio puternic în atac şi vulnerabil în apărare, ceea ce înseamnă că Dinamo e obligată la gesturi ofensive reale. Pandev şi Rocchi au înscris în poarta torinezilor, în timp ce De Silvestri, Diakite, Cribari şi Zauri i-au ajutat pe aceeaşi torinezi să plece acasă cu punct. De unde rezultă că dinamoviştii trebuie să treacă de un adversar care le seamănă. Tari pe atac, mai slabi în defensivă. Dinamo în zi de graţie este un Lazio la randament mediu în campionat. Grijile lui Rednic pornesc tocmai de aici. Cum să ascunzi ingenuităţile fundaşilor cu un atac care sughiţă în faţa Vasluiului şi a Mioveniului?
Într-un avînt revoluţionar, Adrian Ropotan a promis că el şi colegii vor face totul marţi seară. Îl iertăm, fiindcă pe vremea cînd în ţara asta se făcea totul şi nu aveam de nici unele el de-abia se născuse. Totuşi, în declaraţiile lui şi ale celorlalţi se simte ceva. O stare de aşteptare aproape materială. Emoţie amestecată cu hotărîre. Ambiţie şi teamă, grijă şi speranţă. Rednic „Revolucion” trebuie să gospodărească şi psihicul oamenilor săi. Frica te poate anula, supradozajul cu încredere îţi deformează perspectiva.

Pînă la meci continuă studiul adversarului. La nesfîrşit, Pandev şi Rocchi învăţaţi pe de rost. Lazio vizionată de mai multe ori decît „300, Termopile”. Alternativa de cinematecă ar fi caseta meciului Dinamo-SV Hamburg 3-0. Se întîmpla în alt secol, dar pe acelaşi stadion.