Antipasti
…despre cum ar trebui nişte români să-i întîmpine pe nişte romani
Ascultaţi aici! „Arbitrul a stricat meciul. Trebuia să dea cartonaş roşu la penalty şi ne-a mai refuzat altă lovitură de la 11 metri după pauză”. Declaraţia de un umor […]
…despre cum ar trebui nişte români să-i întîmpine pe nişte romani
Ascultaţi aici! „Arbitrul a stricat meciul. Trebuia să dea cartonaş roşu la penalty şi ne-a mai refuzat altă lovitură de la 11 metri după pauză”. Declaraţia de un umor nebun nu-i aparţine, aşa cum aţi putea bănui, lui Dan Petrescu. Ori lui Gheorghe Ştefan. Iar meciul nu s-a disputat nici la Urziceni, nici sub Pietricica. Autorul acestui rechizitoriu al arbitrajului este însuşi Luciano Zauri, căpitanul lui Lazio, după întlnirea de pe Stadio Olimpico. Aşadar, nimic nou sub soare, echipa dezavantajată de rezultat găseşte refugiu în evoluţia omului cu fluierul. Uitînd cu bună ştiinţă şi vinovată amnezie cadourile primite în prima repriză.
Nu despre arbitrajul plin de enigme al norvegianului Henning vom vorbi aici. Pînă la urmă, chelul scandinav n-a împărţit dreptatea pe teren, dar a reuşit să echilibreze cumva balanţa. Interesează totuşi ce cred adversarii, alţii decît Zauri, fiindcă noi nu ne-am lămurit. Despre meciul în sine, despre şansele pentru retur. Simţim nevoia să aflăm şi părerea lor, întrucît noi nu ştim care e părerea noastră.
Rezultatul e bun, dar se putea şi mai bine? Dinamo a jucat modest, dar ce ne închipuiam noi? Nu cumva Rednic, cel care acuză acum lipsa curajului printre ai săi, a fost de fapt primul care nu a dat semnalul „Înainte!” în momentul superiorităţii numerice, pozînd în tehnicianul adîncit în explorarea variantelor tactice? De aceea e bine să-i auzim pe italieni, pînă una-alta posesorii Cupei Mondiale şi ultimii cîştigători ai Champions League.
Antrenorul Dellio Rossi nu surprinde. Se abţine să caracterizeze arbitrajul şi în linii mari pare să fi văzut acelaşi meci ca şi noi. «Am fost stăpînii centrului terenului, a fost o partidă cu sens unic» – adevărat -, «De Silvestri şi Kolarov au demonstrat personalitate într-o echipă cu viitor» -iarăşi adevărat -, iar «Pe Dinamo o aşteptam mai întreprinzătoare, mai pozitivă». Şi noi, dar ca să fim sinceri pînă la capăt în timpul meciului am judecat ca Radu Ştefan, Claudiu Niculescu sau Cristea. Speriaţi de perspectiva unei corecţii înainte de partidă, n-am observat că puteam să rezolvăm totul de la Roma.
„Lazio, ce la fai!”, adică Lazio, vei reuşi, o vei face. E titlul primei pagini din Corriere dello Sport. Uite că am cîştigat ceva, după tragerea la sorţi nu se auzeau decît chiote de mulţumire în presa peninsulară. Urma să fim un fel de antipasti, aperitivul cinei festive a fotbalului italian. Pasti, primo piato, secondo piato, dolce. Apoi un pahar de Chianti.
I-am zgîndărit şi acum vor muşca. Rămîne de văzut pe cine, fiindcă în centrul apărării se mai vede doar Radu Ştefan. Cu sau fără mîna ridicată. N-ar fi rău ca la intrarea pe terenul fostului „23 August” să le punem un banner în italiană, cu un citat din Dante. Să ne dăm culţi şi să-i şi enervăm un pic. Probabil cel mai bine ar merge „Lasciatti ogni speranza, voi qui qu’entrate!”. Lăsaţi orice speranţă, voi care intraţi aici! Apoi să jucăm ceva mai bine decît pe Olimpico.